Vasile Popeangă

„Uniunea Social-Liberală dă frisoane!”

Încă de când începuse să răzbată zvonul că e pe cale să se îndeplinească o uniune serioasă a opoziției, cei de la PDL au început să intre în sevraj, bâțâindu-se ca niște marionete pe toate posturile de televiziune, radiouri, ziare aservite și alte calorifere și frigidere ale neamului răspândacilor.

„Uniunea Social-Liberală va rămâne în opoziție până în 2019!”, își face curaj Boc, de sub vreun scaun din Alba Iulia. Ioan Oltean chițăie, doar-doar s-o convinge singur când se-aude scoțând sunete, că alianța opoziției nu va avea forță să învingă PDL la alegeri și că, de fapt, va aduce procente în plus pedeliștilor! Roberta Anastase îi ține isonul, de parcă ea i-ar fi scris spiciul lui Oltean! Cum era vorba aia, pe timpul lui Ceaușescu: „un singur gând, o singură voință...”? Câte un udemerist își mai dă și el cu părerea că ar fi nepotrivită

alianța dacă se iau în calcul diferențele dintre ideologii ale formațiunilor componente, uitând că UDMR-ul nici măcar nu-i un partid, ci o struțo-cămilă, un conglomerat de pseudodoctrine, intrigi și interese separatiste, creat pe criterii etnice, grupat într-o găselniță asociativă cu pretext de uniune culturală și ajunsă în Parlament la limita legii, mai mult speculând interesele unora și altora...

Iată doar cum gândesc câțiva dintre oamenii puterii, care înțeleg prin politică doar găști și meschine interese personale ori de grup, incapabili să priceapă că interesul național poate însemna și altceva decât menținerea la putere cu orice preț a căpușelor băsiste, a incompetențelor portocalii, a ifoselor PDL-iste ori a transfugilor ciraci ai lui Oprea, spre pierzania poporului român!

Singurul care pare a mai avea un pic capul pe umeri ar fi Cristian Preda, cel ce măcar recunoștea cinstit că „Forța electorală a Uniunii Social-Liberale nu e de neglijat. (...) Nu trebuie să li se îngăduie să monopolizeze spațiul politic”. Tot el continua, pe blogul său: „Constituirea USL e un moment important pentru scena politică de la noi. PSD e un partid care, cu excepția ultimei legislaturi, a avut cei mai mulți parlamentari. Inclusiv atunci când era în opoziție – în 1996–2000 sau în 2004–2007 –, partidul creat de Ion Iliescu a depășit prin numărul deputaților toate celelalte partide din Parlament. Faptul că acum s-a aliat cu PNL vădește dorința clară de a obține o majoritate la urne, pentru a putea sugera – în limitele Constituției – un premier”.

După care, cum e normal pentru cineva aflat în zona puterii portocalii, încearcă să se autoiluzioneze, căutând punctele slabe ale USL, dar nu mai reușește să fie la fel de convingător, fiind mai mult decât evident faptul că „punctele slabe” nu sunt decât o serie de justificări doar pentru ochii și urechile puterii portocalii, lucru recunoscut, pentru cei cu mintea la purtător, prin formularea: „...trebuie să existe și ceva mister în alianțele astea politice”.