Costel Șoptică

„USL a găsit soluția pentru acoperirea pierderilor în agricultură – fondurile mutuale”

Toată societatea românească este de acord că agricultura reprezintă unul dintre domeniile cu cele mai mari șanse de dezvoltare și toate declarațiile politicienilor au fost pentru susținerea agriculturii. Dar, din păcate, cele mai multe au rămas doar vorbe. A trebuit să vină Guvernul USL ca să se poată face ceva cu adevărat în interesul agricultorilor.

Vreau să amintesc un lucru foarte important, neglijat total de guvernele PDL care au fost la conducerea țării – asigurările în agricultură, indiferent dacă este vorba de producția vegetală sau de zootehnie.

Agricultura modernă apelează la astfel de măsuri pentru a diminua riscul de pierdere economică. Numai că firmele de asigurări din România refuză încheierea polițelor pentru

multe dintre calamitățile naturale, astfel că ceea ce oferă aceste societăți devine aproape inutil pentru agricultori.

Legislația de acum 10 ani prevedea despăgubiri pentru fermierii care înregistrau pagube în urma calamităților naturale. Începutul anilor 2000 coincide cu formarea și consolidarea structurilor agricole comerciale, astfel că legislația promovată la acea vreme se plia pe realitățile de atunci. Legea nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamități naturale în agricultură a avut dublu scop. Primul se referă la crearea unor obiceiuri ce trebuiau formate la noii agricultori, acelea de a-și asigura producțiile pentru a se pune la adăpost în caz de dezastru.

Cel de-al doilea obiectiv a fost de a completa aria evenimentelor asigurate, pentru că firmele specializate refuzau să încheie polițe pentru cele mai obișnuite calamități naturale pentru România.

Obiceiurile firmelor de asigurări s-au păstrat peste ani, astfel că nici în prezent, când tehnologia a evoluat semnificativ în România, acestea nu vor să se implice în asigurări cu risc mai mare, precum seceta.

Și nici Legea nr. 381/2002 nu a mai fost valabilă încă din 2010, fiindcă nu era conformă cu prevederile legislației comunitare, astfel că fermierii au rămas descoperiți. Chiar dacă ar fi vrut să-și asigure recoltele, agricultorii nu aveau unde.

Guvernele Boc, câte au fost ele, nu au găsit timpul și formula prin care această mare problemă a fermierilor să fie rezolvată. Indolența de care au dat dovadă a afectat serios veniturile agricultorilor, care nu au reușit „să miște” în vreun fel structurile guvernamentale de atunci și să inițieze legi care să reglementeze situația. Cu toate că se produsese un vid legislativ, agricultorii au trebuit să aștepte alt guvern care să le rezolve problema.

Guvernul USL a găsit formula prin care agricultorii să nu mai fie lăsați în voia sorții, considerând că fondurile mutuale permit atingerea scopului pentru care vor fi create – asigurarea producției agricole în caz de calamitate.