Petru Movilă

„USL începe să deconteze proasta guvernare. Poștașii v-au slujit, iar voi i-ați fraierit.”

Începutul acestei săptămâni a fost marcat de protestele angajaților de la Poșta Română. Opoziția pe care acești oameni o fac mi-a adus aminte de lucrătorii dintr-o agenție a poștei cu care vorbeam puțin înainte de campania electorală. Erau îngrijorați și speriați, dar își puneau mari speranțe în

USL. Din solidaritate și simpatie cu lucrătorii din poștă, am sperat că nu vor ajunge să regrete faptul că au votat în masă cu USL, care, la acel moment, arăta cu degetul spre PDL și le explica postașilor că, sub îndrumarea lor, Poșta se va redresa și vor avea asigurată pâinea zilei de mâine.

În schimb, stimați colegi, la câteva zile după împlinirea unui an de guvernare, protestele angajaților păcăliți cu vorbe goale iau amploare, iar oamenii sunt nevoiți să-și ceară, în stradă, plata pentru munca prestată.

Din Poșta Română a rămas doar istoria și renumele de societate a statului român nou-creată după Unire. Însă, în 2013, în pofida a ceea ce a fost, 80 la sută din salariații companiei naționale, respectiv aproximativ 26.000 de oameni, vor rămâne cu jumătate din salariu din cauza măsurilor pe care conducerea le consideră potrivite.

Jumătate din salariu, stimați colegi USL, în cazul în care nu știați, ar însemna că acești oameni vor primi o sumă netă între 450 și 640 de lei pe lună, cu tot cu tichete de masă și sporuri.

Unde scria acest lucru în promisiunile USL din campanie, atunci când factorii poștali făceau campanie cu candidații PSD și PNL pentru o viață mai bună? Ar fi grav și totodată rău pentru Guvernul USL, adică pentru ceea ce mulți încă numesc Guvernul nostru, să se adeverească cu atâta ușurință faptul că lucrurile se fac cu fățărnicie, de ochii lumii și fără prea multă cinste.

După un an de guvernare USL, angajații Poștei Române au spus că preferă varianta disponibilizării colective, pentru că, în felul acesta, cei care rămân, rămân cu salariul integral, iar ceilalți vor beneficia de șomaj și salarii compensatorii. În cazul în care le-ar tăia lefurile, ar ajunge să primească sume prea mici pentru a-și putea duce zilele.

Ceea ce se întâmplă acum, respectiv reducerea timpului de lucru de la opt ore la șase sau patru ore, înseamnă implicit și salarii diminuate cu 25 sau 50 la sută pentru 4.000 sau 6.000 de salariați din urban și rural. Sunt afectați agenți poștali și factori din mediul rural, dar și oficiante din mediul rural și din oficiile urbane. Această reducere de program și de salariu este o consecință a normării activității salariaților din Poșta Română făcută de conducerea companiei în 2012, atunci când Dan Nica arunca vina pe vechea guvernare și nu se pricepea decât să scoată dosare peste dosare ca să distragă atenția de la modul în care USL dorea privatizarea Poștei.

Poate că poștașii care s-au adunat în stradă pentru a-și striga amarul ar trebui să pună mâna de la mână și să ofere guvernanților USL timbrele și plicurile necesare ca să-și ceară scuze românilor pentru bătaia de joc, pentru aroganța și pentru indolența cu care au condus România.