Ioan Balan

„USL și revizuirea Constituției – un Farfuridi al zilelor noastre!”

În ultimele zile, ori de câte ori auzim discuții despre revizuirea constituțională dirijată de USL, ne sună tot mai contemporan vorbele lui Farfuridi: „Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale... Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!”

Mai mult, aș spune că, dacă ar mai trăi în zilele noastre, marele Caragiale ar fi fost tare invidios că nu a avut asemenea personaje caraghioase care să-l inspire atunci când a scris „O scrisoare pierdută”, pentru că piesa ar fi avut și mai mult umor și mai mult sarcasm la adresa unor politicieni infatuați și inapți în a înțelege cât de important este procesul revizuirii Legii fundamentale nu numai pentru generația de azi, ci și pentru cele viitoare.

Procesul revizuirii Constituției țării este în primul rând o prerogativă a poporului său, așa cum a fost declarat încă de la Revoluția franceză și statuat în Declarația drepturilor omului și cetățeanului „un peuple a toujours le droit de revoir, de réformer et de changer sa Constitution”. Nimeni, în nicio democrație din lume, nu a avut curajul de a contesta, în ultimele două secole, acest principiu. Așadar, dragi USL-iști, poporul, și nu o clasă politică vremelnică, are dreptul de a decide asupra drepturilor și libertăților fundamentale, asupra arhitecturii instituționale a statului și asupra relației dintre instituții.

Nici nu trebuie să mai punem problema dacă USL a ținut cont de aceste principii fundamentale în demararea procesului de revizuire. Dimpotrivă, încă de la începutul procesului, primul care a fost exclus a fost chiar poporul. Când spun aceasta mă refer, în primul rând, la faptul că, deși în toamna anului 2009 poporul s-a exprimat ferm în sensul reducerii numărului de reprezentanți în Parlamentul României și pentru unicameralism, acest lucru nici nu a fost prins în dezbateri, măcar în semn de respect pentru poporul pe care USL se erijează că îl reprezintă. Apoi joaca de-a majoritățile a ajuns chiar să prindă conturul unui amendament la Constituție, USL încercând să ne convingă că majoritatea matematică nu mai este valabilă atâta vreme cât ea nu corespunde propriilor interese.

Mai mult, ideea că poporul nu trebuie consultat este deja o deviză a USL, exprimată public de către majoritatea liderilor acesteia, ori de câte ori au avut prilejul. Nu în ultimul rând, în ce țară democratică din lume am mai putea întâlni o comisie constituțională fără niciun constituționalist de profesie și care, culmea, este prezidată de unicul candidat cunoscut până în prezent la funcția supremă în stat? Garantat, nici măcar în țările din Africa Centrală sau din Orientul Mijlociu!

Procesul de revizuire a Constituției României este un proces necesar, care ar trebui să adapteze Legea fundamentală noilor realități socioeconomice și politice din țara noastră. De asemenea, procesul ar trebui să ducă la o clarificare a raporturilor instituționale, mai ales dintre Executiv și Legislativ. În plus, revizuirea nu poate avea niciun rost atâta vreme cât voința poporului român, deja exprimată, este tratată cu indiferență.