Stelică Iacob-Strugaru

„Utilitățile publice din România, mai rău ca în comunism!” Ne amintim cu toții momentele dinainte de 1989 când apa caldă, electricitatea sau gazul natural erau lucruri de care beneficiam doar la sărbători și poate nici atunci, iar controlul acestora se afla în mâna nemiloasă a nomenclaturii comuniste.

După douăzeci de ani, în cea mai mare parte a țării, condițiile acestor servicii nu s-au schimbat foarte mult. Ne putem încă lăuda, la nivel european, cu sute de localități din mediul rural pentru care lumânarea și opaițul sunt încă principalele surse de iluminat. Cei mai mulți dintre români rămân în beznă dacă plouă, dacă ninge și chiar dacă vremea-i bună. Cei care se pot lăuda că rețeaua de gaz natural a ajuns până la ei se bucură mai degrabă de un gaz de proastă calitate și scump sau de întreruperi îndelungate ale acestuia.

S-au făcut eforturi, după 1989, pentru a sparge monopolul companiilor de distribuție a acestor servicii. Cu toții am așteptat privatizarea acestor servicii, însă calitatea lor putem spune cu certitudine că este mai proastă decât acum douăzeci de ani.

Nu s-au făcut niciun fel de investiții în infrastructura de distribuție. Majoritatea rețelelor de distribuție nu mai fac astăzi față consumului, acest lucru, stimați colegi, în condițiile în care românii plătesc unele dintre cele mai ridicate tarife din Uniunea Europeană atât pentru electricitate, cât și pentru gaze naturale.

Pentru autoritățile române aceste lucruri par fără însemnătate, însă câți cunosc prin ce drame trec românii noștri? În județul Botoșani, în localități precum Concești, Hudești, Suharău, Havârna, Mileanca, Păștiniș, Rădăuți-Prut, mii de copii continuă să-și facă temele la lumina lumânării. Câți copii suportă frigul în miez de iarnă pentru că firmele de distribuție a electricității nu au investit un leu în infrastructură? Câte familii au rămas fără hrana din frigidere, pentru că furnizorul de energie electrică a uitat sau nu s-a deranjat să remedieze defecțiunile apărute? Termenele și condițiile din contractele de furnizare rămân valabile doar pentru consumator, în vreme ce companiile continuă să-și bată joc de cel care plătește cel mai mare preț din UE.

Stimați colegi,

Oricine cunoaște faptul că problemele energetice țin de securitatea națională a României, iar ignorarea acestor probleme ar fi un act de iresponsabilitate din partea clasei politice.

Vă rog să ne mobilizăm și să găsim cea mai bună soluție pentru ca serviciile de utilități să demareze adevăratele investiții în infrastructură, iar companiile de distribuție să nu își mai bată joc de cei care, până la urmă, plătesc aceste servicii și nu le primesc gratuit. La noi sintagma „consumatorul-rege” continuă să fie „consumatorul batjocorit”.