Szabó Károly Ferenc

## Doamnă președinte, Distinși colegi,

Pe marginea acestui subiect a fost o dezbatere în Senat săptămâna trecută, dezbatere la care mi-am permis și eu să-mi expun anumite opinii, chiar de la tribuna aceea. Pentru un observator neutru – dacă există așa ceva, dar nici nu există observatori neutri –, s-ar părea că este vorba de o situație în care un anumit serviciu are mai mare susținere parlamentară decât Guvernul însuși. S-ar părea că așa este.

Vă reamintesc că inițiativa legislativă a unui coleg deputat, inițiativă care a făcut obiectul unei dezbateri din săptămâna cealaltă, pe tema aceasta, s-a referit, în special, la chestiunea finanțării Serviciului național unic pentru apeluri de urgență. Ar trebui să eliminăm anumite dubii create mai mult sau mai puțin cu bună știință în legătură cu responsabilitatea pentru punerea în funcțiune, menținerea în funcțiune și punerea la dispoziția cetățenilor țării a unui serviciu public. Nu degeaba Comisia Europeană a exercitat la vremea respectivă presiuni asupra Guvernului, pentru că în țările în care Uniunea Europeană își aplică sistemul de valori, acolo, nu este conceput așa ceva, ca Guvernul să nu se amestece într-o problemă ca aceasta, așa cum s-a vorbit aici. Ar trebui să mergem până la origini, să vedem cum a ajuns la STS această prestație, deci Sistemul național pentru apeluri de urgență. La vremea respectivă, când acolo s-au dirijat și investițiile – apropo, ar trebui făcută o analiză a acestora, începând de la demararea lor în urmă cu șapte sau opt ani, ca să vedem cum s-a ajuns la această situație –, toată lumea s-a bucurat că este bine că există acest serviciu, mai ales că este la îndemână. Serviciul s-a bucurat că este bine să mai obțină niște fonduri operând această activitate, altminteri, extrem de importantă și, iată, solicitată expres de către Comisia Europeană. Și nu numai pentru că ea este

solicitată de Comisia Europeană, dar ea trebuie să se afle la dispoziția cetățenilor acestei țări. În legătură cu unele detalii tehnice, și mai puțin tehnice, care au un conținut investițional, legat de bani, de alocări de fonduri, acolo a apărut acest conflict pe care, iată, iarăși îl punem pe tapet.

Guvernul, văzând că lucrurile încep să evolueze de o manieră nu tocmai adecvată, s-a gândit să emită această ordonanță de urgență, care nu se ocupă cu funcționarea STS, ci se ocupă cu funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență. Cum poate cineva să spună că funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență nu este treaba Guvernului?

Referitor la partea formală, să-i spunem așa, procedurală, înclin să cred că n-ar strica să mai avem o întrevedere cu reprezentanții Guvernului, la aceeași masă cu reprezentanții Serviciului de Telecomunicații Speciale, ca să putem clarifica. Ar fi una dintre atribuțiile pe care nu și le-a exercitat comisia din care și eu fac parte.

Din cauza aceasta, ca să nu vă sugerez să refuzați amendamentul propus acolo, eu vă sugerez să-l trimitem înapoi la comisie și, după aceea, discutăm separat care sunt problemele legate de finanțarea STS, cu deosebire asupra chestiunii funcționării Sistemului național unic pentru apeluri de urgență.