Vasile Axinte

„Va ajunge România «țară Schengen»?”

Ultimele evenimente de pe scena politicii românești ne-au făcut să uităm de chestiunile importante de politică externă spre care România tinde de mulți ani. Cu o scenă politică animată, poate prea mult, de scandalurile de culise, situația României, în cadrul statutului său de țară europeană, pare să pălească în fața dezvăluirilor despre scandalurile din partide, din coalițiile politice sau în fața subiectelor tip tabloid.

Totuși, mâine, 14 iunie, se împlinesc 32 de ani de la semnarea tratatului din localitatea luxemburgheză Schengen, prin care statele semnatare au hotărât asupra înființării unei zone libere de circulație în Europa.

Din cele peste 30 de state semnatare, cu tot cu statele ce au semnat ulterior momentului din anul 1985, 27 au și implementat acest acord, un număr semnificativ de state, printre care și România și Bulgaria, așteptând ca marea familie europeană să primească în rândul frontierelor unice și state din fostul bloc comunist.

Despre pozițiile statelor europene cu privire la intențiile României de a deveni stat Schengen s-a tot discutat în presa românească, pozițiile Olandei și Finlandei fiind, în fond, greu de înțeles. Pericolul imigrației ilegale s-a dovedit a exista, dar nu din cauza granițelor nesecurizate ale României, ci din cauza politicilor pro-imigrație ale democrațiilor din Vest.

România a făcut numeroase eforturi în ceea ce privește securizarea frontierelor și a dovedit că, deși este stat de graniță al Uniunii Europene și al NATO, nu a fost obiectul unor incidente deosebite la frontieră, factorii decidenți îndeplinind, excepțional aproape, toate cerințele avansate de celelalte state membre ale spațiului Schengen.

Și, atunci, se pune fireasca întrebare: de ce nu devine România stat Schengen și care sunt interesele și ale cui ca România să nu facă parte cu drepturi depline din marea familie europeană?

Din păcate, statele care ar fi trebuit să se pronunțe cu privire la cererea noastră de aderare la spațiul Schengen se confruntă, tocmai ele, cu problema securizării propriilor frontiere.

Va mai exista oare, în viitor, spațiul Schengen?

Răspunsul la această întrebare este greu de dat în acest moment, deoarece democrațiile vest-europene încep să pună pe primul plan securitatea propriilor cetățeni, având în plan, poate, reintroducerea controalelor la frontierele interne. Alte state, deși membre ale spațiului Schengen, au găsit ca soluție împotriva imigrației ilegale ridicarea de garduri corespunzătoare frontierei de stat.

Ținând cont de problemele grave care nu au putut fi gestionate corespunzător de democrațiile vestice, este posibil ca în viitorul apropiat, din cauza presiunilor din mediul intern pentru statele membre, spațiul Schengen să nu își mai poată susține utilitatea, ceea ce ar fi o lovitura grea dată nu numai României, ci și Europei, în integralitatea sa.