Carmen Axenie

## „Va mai avea România armată națională?”

Tema declarației mele de astăzi este recentul proiect al MApN, aflat în dezbatere publică, care stipulează, printre altele, următoarele: „Cadrele militare în activitate au obligația să participe la misiuni în afara teritoriului statului român, în funcție de cerințele Ministerului Apărării Naționale, pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de România prin convenții și tratate internaționale”. Menționez, de la început, că abordarea mea nu va fi una a unui specialist militar sau a unui analist, ci una prin care transmit o îngrijorare aflată pe buzele multor români din colegiul meu și din toată țara.

De șapte ani de zile, cimitirele României au început să găzduiască mormintele unor tineri soldați morți departe de țară. Îmi amintesc și acum câtă durere a fost la Tecuci în ziua înmormântării unui soldat decedat în misiune externă. Din 2003 și până în clipa de față, 17 militari români și-au pierdut viața în Afganistan, iar alți 51 au fost răniți. Chiar în clipa în care ne aflăm, moartea este mai aproape de cei 1.750 de soldați români din Afganistan decât le sunt vestele antiglonț. Îngrijorarea puternică a mii de mame, neveste și copii le definește zi de zi viața, câtă vreme rudele le sunt plecate pe front. Teama lor ia sfârșit la întoarcerea celor dragi. Dar acum, prin acest nou proiect al MApN, observăm că se dorește instaurarea efectivă a obligativității pentru misiunile externe. Dacă până mai ieri, militarii români mai aveau o oarecare libertate de a refuza astfel de misiuni, acum se caută o cale prin care, cu foarte puține excepții, toată armata națională să fie la dispoziția MApN și a NATO, deși Constituția României, art. 118 paragraful 1 arată că „armata este subordonată exclusiv voinței poporului”.

Îmi veți spune că datele actuale ale țării noastre, țară integrată în UE și membră a NATO, impun o serie de obligații internaționale peste care nu se poate trece. Îmi veți arăta că pe vreme de criză, un salariu de 2.500 de euro, cât primește un militar în misiune, nu e puțin lucru. În fine, îmi veți reaminti că această obligativitate e stipulată prin lege încă din 2006 și, printr-o dispoziție a domnului ministru Teodor Meleșcanu, în 2007.

La toate acestea vă pun și eu în față, în special colegilor din comisia de specialitate, următoarele întrebări preluate de la unii cetățeni români.

Prima: O armată națională, obligată în întregul ei să desfășoare misiuni externe, se mai poate numi „națională” sau devine „un corp de armată de intervenție” a forței NATO?

A doua: Această obligativitate va viza, într-un caz special pe care nu-l putem intui acum, și cetățenii civili care au efectuat stagiul militar?

A treia: Viața și sănătatea unui militar român valorează numai 2.500 de euro?

A patra: Chiar merită acest lung șir de jertfe umane în Afganistan și Irak?

Adresez această ultimă întrebare și următorilor profesioniști: Mihail Anton Samuilă, Iosif Silviu Fogorași, Narcis Șonei, Ionel Gheorghiță Drăgușanu, Aurel Marcu, Ionuț Cosmin Sandu, Claudiu Marius Covrig, Dragoș Traian Alexandrescu, Claudiu Chira, Petre Tiberius Marcel, Vasile Unguraș, Florin Bădiceanu, Valerică Leu, Dan Ciobotaru, Paul Caracudă, Marius Florin Sfecheș, Cristian Petru Filip.