Cristian Rizea

Vă mărturisesc că am rămas fără cuvinte văzând, într-un ziar central, cum un lider marcant al PD-L, maestru de ceremonii la o sărbătoare a ciobanilor din nordul țării, a aranjat țarcurile oilor în așa fel încât domnul președinte al României să poată afla de sus, din elicopter, că a ajuns în Bucovina. Jos, pe pajiște, o mulțime de pământeni aduși cu autocarele de amintitul coregraf așteptau, cu nețărmurit entuziasm, bineînțeles, să vadă cât de priceput este întâiul baci al țării la tunsul oilor. Iar în mulțime, mirându-se în continuare de „pleașca” ce a căzut din ceruri peste PD-L, putea fi remarcat însuși ministrul culturii, domnul Paleologu, însoțit de alte cinstite fețe portocalii de boieri din județ și de la Capitală. Toți veniseră să asiste la tăierea moțului mioriței de către președinte, moment fără de care, nu-i așa, turmele nu puteau să plece în transhumanță.

Spectacolul a fost transmis și de unele televiziuni. Mulți dintre dumneavoastră poate că l-ați văzut, așa că nu mai insist asupra lui. Dar poate că ați remarcat, la fel ca și mine, comportamentul jalnic al unor lideri politici și reprezentanți ai autorității locale, care se comportă precum prim-secretarii de județ în vremea Epocii de aur. Este cazul președintelui Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur, maestrul de ceremonii, despre care v-am vorbit și care a reușit să aducă sărbătoarea „Hora Bucovinei” cu douăzeci de ani în urmă. Mai lipsea să vopsească oile în roșu, galben și albastru, să aranjeze un cor al ciobanilor care închină ode conducătorului iubit ori să-i pună pe urmașii răzeșilor să scandeze „Băsescu – pace!”. Nu este exclus însă ca domnul Flutur să fi păstrat aceste momente de aleasă simțire pentru la toamnă, când vor coborî de la munte oile tunse acum de candidatul la prezidențiale.

Servilismul liderilor PD-L față de șeful suprem atinge, pe zi ce trece, culmi nebănuite. Este adevărat că militanții partidului au un reper ridicat, nefiind ușor să depășești performanțele atinse de șeful formațiunii, Emil Boc, în materie de obediență. Pot să confirme aceste considerații acei dintre dumneavoastră cărora domnul Boc v-a fost coleg în mandatul 2001–2004, când era unul dintre cei mai harnici și promițători deputați. Avea discurs coerent, aplicat, perseverență, ingeniozitate, avea personalitate. Acum este de nerecunoscut! Dacă președintele spune „Sari!”, premierul nu întreabă „De ce?”, ci „Cât de sus?” – asta ca să parafrazez o zicală americană. Este uimitor cât de mult a putut să decadă acest om, odată cu partid cu tot. Din păcate, în PD-L, partid la guvernare, politica se face tot mai mult cu fața către Cotroceni, nu către oameni.

Nu este numai impresia mea. Iată cum caracterizează, în interior, gruparea democrat-liberală, un reprezentant de frunte al „partidului primarilor”, cum le place colegilor de la PD-L să li se spună: „Am plecat dintr-un partid de familie și am ajuns într-un partid SRL de Cârna (...) Ăsta-i adevărul... Nu-mi place politica și nu-mi place murdăria din zona asta!”. Sunt cuvintele primarului Craiovei, Antonie Solomon. Fără comentarii.