Marius Constantinescu

Vã mulþumesc, domnule preºedinte. Domnilor preºedinþi,

Doamnelor ºi domnilor parlamentari,

N-am sã mã refer la toate cele 4 rapoarte, nici nu are nici un rost acum sã discutãm pe activitatea din 1998, 1999, 2000. Am sã vã remarc faptul cã raportul pe 2000, deºi a primit aviz negativ, deci a fost respins de cãtre comisiile de culturã, nu a fost pus în dezbaterea celor douã Camere pânã astãzi, ceea ce este o notã, cel puþin, un accent pe care ar trebui sã-l reþinem ca o lipsã în activitatea noastrã.

Am sã mã refer la raportul pe anul 2001, raport care, cu 13 voturi pentru, 9 împotrivã ºi o abþinere a fost aprobat în ºedinþa comunã a comisiilor de culturã ºi am sã fac câteva observaþii, cele mai multe le-am fãcut ºi în plenul ºedinþei, în ºedinþa comunã a comisiilor ºi, aceste observaþii se referã, în primul rând, la faptul cã postul de televiziune publicã nu ºi-a îndeplinit aceastã misiune, în primul rând. De altfel, raportul comisiei a avut decenþa sã spunã cã a încercat sã asigure pluralismul, sã asigure exprimarea ideilor ºi opiniilor ºi o pondere echilibratã a apariþiei pe post a diferitelor formaþiuni politice. Evident cã la acest capitol televiziunea, în anul 2001, a avut restanþe foarte serioase ºi n-a fost deloc mai departe de ceea ce s-a întâmplat în anul 2000.

De asemenea, televiziunea s-a strãduit sã se alinieze standardelor Uniunii Europene în îndeplinirea misiunii de serviciu public, cu privire la atragerea unui numãr cât mai mare, cât mai larg de beneficiari, ridicarea calitãþii programelor de televiziune ºi a programelor de informare ºi de culturã. Tocmai aceste lucruri sunt cele care s-au reproºat televiziunii, cã n-a rãspuns cu promptitudine reflectãrii unor evenimente foarte importante, ºi n-am sã menþionez aici decât acelaºi lucru, evenimentul din 11 septembrie anul trecut, când televiziunea publicã a dat un rateu remarcabil, aº putea spune, cã nenumãrate întrebãri ºi nenumãrate sesizãri din partea oamenilor cu care mã întâlnesc în teritoriu ºi pe care le-am transmis conducerii televiziunii s-au referit tocmai la absenþa de pe post a programelor de culturã, a programelor de ºtiinþã, a programelor de informare de ordin general.

Nu sunt prezente ºi n-au fost prezentate, n-au apãrut în nici un fel marile personalitãþi ale culturii, ºtiinþei, ale artei româneºti, ºi acesta a fost unul din reproºurile substanþiale care s-au fãcut postului public de televiziune.

Ce sã mai spunem la capitolul ”Asigurarea echidistanþei ºi imparþialitate faþã de formaþiunile politiceÒ, sigur, ar fi multe de discutat, am sã reþin numai cã a lipsit aproape cu desãvârºire tocmai aceastã obligaþie pe care o are postul public de televiziune.

Din progamele televiziunii au lipsit domenii foarte importante; în schimb, au apãrut, ºi-au fãcut loc o serie de programe care s-au difuzat, s-au realizat ºi s-au difuzat în strânsã legãturã cu conþinutul reclamelor care se prezintã la postul public de televiziune. Publicitatea, pe lângã faptul cã are o pondere mai mare decât este normal în structura progamelor acestui post public de televiziune, mai este ºi de o calitate sub nivelul la care trebuie sã þinã acest post public de televiziune. ªi, cred cã nu e nevoie sã insist asupra acestui aspect.