Vă mulțumesc, domnule președinte. Domnule ministru, Distinși membri ai Guvernului, Stimați colegi, Doamnelor și domnilor,
Mă adresez dumneavoastră astăzi, în calitate de reprezentant al Partidului Social Democrat și de reprezentant ales al unor cetățeni europeni care și-au câștigat dreptul și-și doresc posibilitatea de a circula liber în Uniunea Europeană.
Aderarea la Spațiul Schengen, obiectiv al cetățenilor pe care-i reprezint și al meu, face astăzi obiectul unei moțiuni simple. Mai exact, felul în care Guvernul pe care-l susțin a ales să urmărească acest scop este criticat într-un mod pe cât de amatoresc, pe atât de penibil.
Documentul pe care-l dezbatem astăzi dă complet măsura expertizei inițiatorilor săi.
Salut deci studioul defunctei OTV.
Trebuie să mărturisesc că nu-mi face plăcere să tratez serios ceea ce nici autorii nu au tratat decât în glumă, dar mandatul ce mi-a fost încredințat mă obligă.
Moțiunea pe care o prezintă astăzi PP-DD este un amestec de referințe istorice aleatorii, aglomerări de date, false argumente și teme de discuție de politică internă, lipsite de relevanță pentru o decizie de politică externă.
Este, în schimb, relevant că reprezentanții PDL susțin această moțiune din umbră. Par a fi stânjeniți că trebuie să sprijine un monument de impostură. Cei de la PDL au uitat, pesemne, cum strigau împotriva statelor care blocau aderarea la Schengen; gesturile copilărești, precum oprirea la graniță a tirurilor cu lalele olandeze, li se păreau o afirmare a demnității naționale.
Intrând în analiza acestui pseudodocument, trebuie spus că suntem toți de acord că România îndeplinește toate
condițiile tehnice. Acest lucru scoate în evidență caracterul strict politic al aprecierilor la care este supusă astăzi România.
În al doilea rând, condiționarea aderării la Schengen de mecanismul MCV, utilizat în dezbaterile politice interne din ultimele luni, este un argument prea alambicat chiar și pentru logica OTV.
Ar trebui să credem că este real și legitim ca României să i se refuze accesul în Schengen datorită Mecanismului de Cooperare și Verificare sau că acest mecanism este doar o traducere a dezacordului față de alegerile făcute de cetățenii români în ultimele luni la nivel local, parlamentar, cât și prin referendumul de demitere a președintelui Băsescu?
Este, în mod evident, un punct de vedere cu care nu putem fi de acord. Sunt sigur, este un punct de vedere cu care nu sunt de acord nici partenerii noștri europeni.
În al treilea rând, și cel mai important, această moțiune construiește un fals dușman împotriva căruia să lupte.
Decizia actualului Guvern de a avea o poziție demnă a fost redefinită de autorii moțiunii în termenii unui antieuropenism agresiv.
Dimpotrivă, USL și PSD înțeleg ca prin acțiuni și declarații precum acestea să ocupe, în sfârșit, locul pe care România îl merită la masa deciziilor europene.
Poziția ministrului de externe Titus Corlățean este, din acest punct de vedere, una foarte limpede. România este și va rămâne un stat european, un stat democratic dedicat reprezentării dorințelor și aspirațiilor cetățenilor săi, este un stat în care Guvernul se bucură de o majoritate extinsă, democratic aleasă.
România are opțiuni democratice și valori ferme și nu înțelege să facă rabat de la ele.
Guvernul actual și partidul din care fac parte sunt și vor rămâne mereu ancorate în spațiul european de valori și norme. Și tocmai din aceste motive nu putem accepta ca noi sau cetățenii care ne-au acordat recent votul să fim europeni de mâna a doua.
Avem, în sfârșit, un ministru de externe profesionist, care știe foarte bine că poziția capului plecat nu ține loc de diplomație națională, un ministru care a demonstrat că știe să apere interesele naționale.
România s-a angajat, prin mai multe guverne ce l-au precedat pe cel prezent, să adere la Schengen. A solicitat, în acest sens, o listă de condiții tehnice și politice ce trebuie îndeplinite.
Conform declarațiilor statelor membre, am îndeplinit aceste condiții. Și, atunci, ce exact mai rămâne de negociat?
Reformulez această întrebare și o adresez membrilor opoziției.
Dacă actuala poziționare a ministrului de externe nu vă satisface, care este, în opinia dumneavoastră, răspunsul demn pe care îl poate da România, în situația în care i se cere de către o minoritate să joace după reguli nu doar neclare, ci și în continuă schimbare?
Este un exercițiu serios. Aștept tot astăzi un răspuns. Lipsa lui nu va face decât să ne edifice că asistăm la un
exercițiu retoric căruia, în opinia mea, ministrul de externe nu merită să-i răspundă.
Guvernul USL și această majoritate nu se tem de responsabilitate și nu se tem de ținte dificile. Acest Guvern și partidul din care fac parte refuză însă să participe la o competiție în care ținta este mobilă. Refuzăm să jucăm altfel decât după reguli clare și drepte. Refuzăm, ca reprezentanți ai celor ce ne-au ales, să fim parte a unui proces de evaluare în care regulile se schimbă mereu. Dovadă este că nu am refuzat niciodată dialogul.
Guvernul actual s-a arătat dispus să răspundă oricăror întrebări, să satisfacă orice cerințe, însă un răspuns pe măsură de limpede a lipsit mereu.
Aceasta a fost și poziția mentorului dumneavoastră, președintele Băsescu, exprimată constant în ultimii ani.
Și, dacă tot am pomenit de președintele Băsescu, îi voi întreba, probabil retoric, pe ucenicii săi din alianța PDL–PP-DD de ce nu au fost capabili să capaciteze marele moment de susținere din septembrie 2011? Spuneți chiar dumneavoastră, în textul moțiunii, că „eforturile financiare au produs anumite efecte pozitive în urmă cu un an și jumătate. Astfel, după Consiliul JAI din 22 septembrie 2011, pe perioada președinției poloneze, Franța și Germania au condiționat un vot pozitiv pe marginea introducerii aderării etapizate: în octombrie 2011 – pentru frontierele aeriene și maritime; în iulie 2012 – pentru reluarea discuțiilor pentru eliminarea controalelor la frontierele terestre”.
Prin urmare, era vorba de o poziție oficială a Franței și a Germaniei și, cu toate acestea, României i-a fost refuzat și atunci accesul. Care o fi fost motivul? România nu respecta principiile statului de drept? România nu lupta suficient împotriva corupției? Sau poate procurorii-șefi de la DNA și Parchetul General nu-și făceau treaba?
Toate aceste întrebări retorice au menirea de a vă face să recunoașteți ipocrizia și dublele standarde pe care le folosiți. Și, tot în cheia standardelor duble, văd și cele două cerințe pe care le exprimați prin acest petic de hârtie pe care-l numiți moțiune simplă.
Ne cereți elaborarea unui pact național pentru susținerea intrării României în Schengen, de parcă în ultimii 15 ani de zile, de când am încheiat primele capitole din negocierile cu Uniunea Europeană, dumneavoastră nu trăiți în această țară, de parcă ați uitat că PSD și PNL au contribuit decisiv la parcursul european al României. PSD, prin încheierea tuturor negocierilor de aderare, PNL, prin semnarea, prin premierul Tăriceanu, chiar a tratatului de aderare.
Totodată, PSD este partidul de care se leagă tot parcursul de integrare euroatlantică a României.
Aderarea la Schengen a fost o țintă subsecventă asumată încă din acele momente și, astfel, nu avem nevoie de niciun nou pact național, chiar dacă PP-DD este mai nou venit pe scena politică.
Iar dacă vorbim de PDL, am putea scrie tomuri întregi despre cum desconsideră România la Bruxelles și în alte capitale europene.
În ceea ce privește cea de a doua cerință, cea privind asumarea răspunderii pentru o foaie de parcurs, am impresia
că dumneavoastră nu v-ați informat în prealabil despre concluziile Consiliului JAI din 7 martie. Altfel, ați fi știut că discuțiile despre aderarea României la Schengen vor continua pe parcursul întregului an, urmând ca, cel mai târziu în decembrie anul acesta, o decizie în acest sens să figureze pe agenda Consiliului.
Prin urmare, vorbim despre solicitări populiste, care pot trece sticla, eventual la defunctul OTV, dar nu pot convinge reprezentanții unui popor demn, cum este poporul român.
În încheiere, vreau să adaug că situația pe care o discutăm astăzi nu este și nu va rămâne una singulară. După aderarea noastră la Uniunea Europeană și NATO nu ne mai putem permite să funcționăm în relaționarea noastră externă în cod binar, printr-un limbaj dublu.
Ca stat european și aliat, avem preferințe, priorități, interese naționale și pe toate acestea le promovăm participând la o dezbatere continuă.
Acest lucru va însemna că, de cele mai multe ori, vom avea susținerea majorității. Alteori, ne va fi necesar curajul de a fi în minoritate, alături de alți europeni.
Astăzi, susținem un punct de vedere care are deja acordul majorității covârșitoare a statelor membre.
România a îndeplinit condițiile pentru a deveni stat membru al Spațiului Schengen și merită să fie admisă.
Cei care exercită dreptul de veto trebuie să înțeleagă că avem toată răbdarea și dorința de a oferi garanții suplimentare, dar ele trebuie să fie limpezi, cuantificabile și clar solicitate. Altfel, ne retragem din această conversație, deși interesul nostru rămâne la fel de limpede formulat.
Premierul Ponta a demonstrat că un premier curajos, conștient de rolul său de a apăra drepturile României în Uniunea Europeană, este apreciat și ascultat de partenerii europeni.
Acum, politica externă nu se face pe genunchi sau în genunchi, ca pe vremea premierului Boc, care nici nu știa unde se află Bruxelles-ul.
Politica externă înseamnă reprezentare demnă, cu oameni profesioniști, care cunosc interesele naționale, așa cum au demonstrat-o atât ministrul Corlățean, cât și premierul Victor Ponta.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.