Emil Marius Pașcan

Vă mulțumesc. Bună dimineața, distinși colegi! Domnule președinte de ședință,

Declarația mea politică se intitulează „România în care ei «îndrăznesc» să creadă nu coincide cu țara mea!”.

Pe fondul dezechilibrelor și al problemelor economice, sociale, etnice, demografice, militare, ale migrației, confruntându-se permanent și cu pericolul terorist, Uniunea Europeană se cutremură din temelii...

Pe fondul instabilității, chiar al nesiguranței, cetățenii Europei caută protecția și pavăza propriilor națiuni, iar curentele politice naționaliste înfloresc.

Unele regimuri politice chiar impun programatic asumarea didacticistă, prin școli și manuale școlare, a patriotismului și a religiei, deopotrivă a educației militare, prin instinct de conservare și ca repere identitare fundamentale, promovate până acum de Ungaria, Polonia și Turcia.

Spre exemplu, premierul Ungariei, Viktor Orban, a cerut Ministerului Apărării și Ministerului pentru Resurse Umane să elaboreze, până la sfârșitul anului, un „program patriotic”, de educație a apărării țării, care să fie preluat apoi în programa națională a școlilor din Ungaria.

În schimb, România rămâne etalonul vajnicei și originalei noastre democrații, al hazardului și al întâmplătorului, duse, prin prostie, până la rangul de politică de stat.

Prin comparație și spre exemplu, programa la Limba și literatura română pentru clasele V–VIII propune diverse teme generale de studiu, dar nu vine și cu o selecție precisă, riguroasă, a textelor literare elocvente pentru respectivele unități de învățare.

Cu alte cuvinte, plecând de la premisa, exprimată explicit de unele cadre didactice, potrivit cărora autorii canonici români ar fi depășiți și „prăfuiți”, de-a valma cu întreaga literatură română veche, selecția respectivelor texte este lăsată la libera alegere a fiecărui profesor de limba și literatura română.

Mai mult chiar, în proiectele de manuale la care se lucrează în prezent, multe dintre textele ilustrative despre care vorbim nici măcar nu sunt din literatura română, ci din autori de aiurea!

Cum mai putem vorbi, în aceste condiții, despre studiul literaturii române?!

O a doua problemă, mult mai gravă, este apariția unei programe școlare diferite la disciplina Limba și literatura română pentru școlile și secțiile cu predare în limba maghiară. Limba și literatura română pentru școlile și secțiile respective, ușor de dedus, câtă vreme este diferită, peste un an-doi, având în vedere că se studiază după această programă, absolvenții de opt clase de la școlile și secțiile cu predare în limba maghiară vor cere examen de evaluare națională diferit!

Apoi, pe cale de consecință, o programă diferită la Limba și literatura română și pentru liceu, examen diferit la bacalaureat.

O atare situație de fapt consider că este inadmisibilă și fără precedent în Europa.