Daniel Cătălin Zamfir

Mulțumesc, domnule președinte de ședință. Dragi colegi,

Iată, după un an de zile, reușim să facem un lucru mare – și vorbesc de cei care au susținut și vor susține, vor vota acest proiect de lege. E vorba de un lucru extrem de important, pentru că era nevoie să facem lucrul ăsta, era nevoie să clarificăm situațiile de impreviziune care apar atunci când instanțele de judecată ajung să judece situații în care debitorii vor să se elibereze de datorie prin Legea dării în plată.

Ei bine, faptul că am întâlnit în instanță situații în care anumiți judecători consideră că impreviziunea, adică starea care apare între cele două părți după semnarea contractului, stare care nu putea fi prevăzută de niciuna din părți... asta... Așa este definită impreviziunea. Ei bine, sunt judecători care apreciază că impreviziunea este doar moartea subită, de exemplu. Sau doar o calamitate.

Mai sunt și judecători care consideră că numai o stare de conflict armat este o stare de impreviziune și, atenție, nu orice conflict armat. Spune un judecător că, dacă apare un conflict armat cu o țară cu care noi în trecut am fi avut relații conflictuale, trebuie să fii diligent și precaut, să anticipezi că lucrul ăsta se întâmplă. Ca atare, nu trebuia să semnezi un contract de credit.

De asemenea, apar situații în care, chiar în municipiul București, o judecătorie de sector consideră că lipsa veniturilor este motiv de impreviziune, iar judecătoria altui sector consideră că lipsa veniturilor nu este situație de impreviziune. Așadar, suntem obligați noi, ca legiuitori, să punem capăt acestor situații. Nu le putem spune locuitorilor din sectorul 1 că au avut ghinion că s-au născut acolo și că domiciliază acolo și celor din sectorul 4 că au avut noroc în viață că, iată, judecătorii le dau câștig de cauză.

Ca atare, tocmai ca să curmăm astfel de situații, am stabilit noi niște criterii de impreviziune, situații în care oamenii să ajungă la reechilibrarea contractelor. Că, până la urmă, vreau să spun cu tărie și acest lucru: Legea dării în plată n-a avut și n-are ca obiectiv renunțarea la case de către oameni. Și lucrul ăsta s-a văzut în practică. Legea dării în plată este un mijloc, o pârghie prin care oamenii să-și renegocieze, să reechilibreze contractele pe care le au băncile, pentru că nimeni nu are interes ca acel contract să se termine, oamenii vor să-și mențină casele, să continue contractele. Băncile, unele din ele, sunt de acord ca acest contract să continue, dar, așa cum spune Curtea Constituțională în Decizia nr. 623, contractul trebuie readaptat la condițiile economice de astăzi ale debitorilor.

Ca atare, vreau să mulțumesc colegilor din coaliția guvernamentală, care au înțeles că este absolut necesar să facem dreptate acestor oameni și să nu-i lăsăm la mâna hazardului.

Mulțumesc mult.