Eugen Nicolicea

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul Ioan Aurel Rus. Urmează reprezentanții Grupului parlamentar al P.N.L.

Un ocean de tristețe, un fluviu de lacrimi, întreg cortegiul înainta în respectuoasă meditație, încet, tăcut în compania muzicii lor, care străbătea, ca un clopot al deșteptării, conștiințele.

„Reaprindeți candela-n căscioară!”, cereau ei. „Trei culori și o singură iubire” – propovăduiau ei. „Eminescu să ne judece”, se rugau ei.

De atunci s-au scurs 15 ani, de zbucium, de luptă, de neîncredere și mai ales de înfrângeri. Ca un castel de nisip, tot ce construiseră s-a năruit. Mărăcinii și pălămida acoperă acum, tot mai de nestăpânit, temelia abia începută de ei. Suspin, lacrimi și durere. Fără ei, se trece Prutul doar cu pașaport. Primăvara renașterii rămâne o speranță. A fost a lor, dar este și a fraților rămași fără ei.

Ei au căzut, dar nu au fost învinși. Ei au luptat pentru românism. Ion și Doina sunt niște eroi. Să nu-i uităm! Ar fi cea mai groaznică pedeapsă!

Fii treaz, popor roman, scutură praful uitării! Din panteonul marilor eroi ei ne privesc și ne ascultă. Vă mulțumesc.