Marian Florian Săniuță

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Am să vă rog respectuos să-mi permiteți să-mi spun și eu punctul de vedere.

Într-adevăr, suntem în fața unui proiect de lege venit pe varianta guvernamentală.

În varianta sa inițială, stimați colegi, acest proiect a fost avizat de Consiliul Suprem de Apărare a Țării în data de 11 mai și de Guvern, ulterior, trecând în varianta respectivă și de Senat.

Cu ocazia dezbaterii în Comisia pentru apărare, au apărut o serie de amendamente care modifică, în opinia mea, esențial acest proiect.

Pe de o parte, sigur, este dreptul autorităților de a găsi soluții foarte bune de îmbunătățire a structurii organizatorice a Poliției de Frontieră, asta în contextul celor întâmplate în această primăvară, și am văzut cu toții cât de eficiente au fost elicopterele, în măsura în care, pentru a doua oară în acest an, obiectivul de accedere în Spațiul Schengen a fost ratat.

Or, din acest punct de vedere, sigur, autoritățile, și în special profesioniștii acestui domeniu, trebuiau să vină cu propuneri de îmbunătățire.

De ce au venit aceste propuneri la 11 luni de când o lege a trecut prin Parlamentul României și de ce n-am găsit aceste soluții atunci, sigur, probabil că domnul secretar de stat a încercat să dea un răspuns cel puțin aproape de realitate.

Din punctul meu de vedere, stimați colegi, nu cred în acest moment că modificarea de esență a structurii organizatorice a Poliției de Frontieră – și mă refer la desființarea a 21 de inspectorate județene – nu cred în acest moment că acest lucru se poate face doar pe baza amendamentelor sau a unei serii de amendamente depuse de un grup parlamentar, fără a avea, și subliniez, fără a avea punctul de vedere al Guvernului, fără a avea din nou avizul CSAT-ului, pentru că dacă ne ducem la Constituție: „Organismul responsabil pentru întreaga activitate de ordine publică, siguranță națională și – evident – apărare este CSAT-ul.”

Or, din acest punct de vedere, stimați colegi, personal nu neg, repet, dreptul autorităților și al profesioniștilor din acest minister de a găsi soluții pentru îmbunătățirea activității, dar nu cred, pe de altă parte, că astfel de propuneri trebuie să treacă pe baza unor amendamente care, poate, pe de o parte, n-au cuprins toată problematica și ne vom trezi peste încă șase luni sau șapte luni cu o nouă dorință de modificare a acestei legi, asta în condițiile în care, iată, problematica Schengen se dovedește a fi una destul de spinoasă pentru noi.

Sigur că o reevaluare pe Schengen s-ar face doar în condițiile în care atribuțiile de bază ale acestei structuri s-ar modifica, dar părerea mea este să nu dăm pretext unor neprieteni ai României de a se lega de acest lucru.

Or, aceste lucruri, coroborate cu modificările de esență din structura Poliției Române, care se întâmplă în această perioadă, mă duc la gândul că este nevoie de un pic mai multă aplecare către problematica aceasta a ordinii publice.