Vasile Filip Soporan

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Aș dori să prezint declarația politică: „Fondurile europene și interesul național”.

De la începutul anului, timpul trece într-o anumită așteptare, scandalurile se țin lanț și măsurile necesare se lasă începute și neterminate.

Trăim cu speranța că prezența noastră în anumite structuri europene este suficientă pentru a rezolva în totalitate problemele pe care le avem. Știm că acest lucru nu se poate realiza fără implicarea responsabilă și profesionistă a celor care și-au asumat actul guvernării.

Cu toate că România are în momentul de față un aparat administrativ numeros, nu se reușește folosirea resurselor de care se dispune, este adevărat, dar numai într-o manieră potențială.

Nu o să mă refer la șablonul existent și mult utilizat, că problemele care nu și-au găsit rezolvarea naturală prin eforturi proprii își vor găsi de îndată soluționarea, prin folosirea fondurilor venite prin programele Uniunii Europene. Fondurile amintite nu vin însă pe măsura dorințelor, și poate nici pe măsura proiectelor noastre.

Sunt multe cauze care pot veni în justificarea valorii mici a sumelor utilizate. Nu doresc să le folosesc. Aș utiliza o altă modalitate, aceea a atenționării celor care folosesc sumele respective, nu neapărat numai pe cei care de la nivel guvernamental gestionează această problematică, ci și pe cei care utilizează această resursă ca resursă economică.

Toți factorii responsabili spun că utilizarea resurselor financiare cu proveniență europeană reprezintă un obiectiv de interes național major. Obiectivul interesului național trebuie să fie însușit și de reprezentanții administrației și de gestionarii resurselor, și de utilizatori, și de cei care pun în operă obiectivele concrete ale programelor care se referă în special la realizarea infrastructurii necesare, cu precădere cea solicitată la nivelul mediului rural.

Afirm acest lucru deoarece practica arată altfel: interesul care domină aceste activități este egoist și individualist, accentuat în momentul de față de condițiile vitrege ale crizei în care ne aflăm.

O să dau exemplul unei licitații care s-a făcut la nivelul infrastructurii rurale. În situația concretă a licitației pentru realizarea canalizării din comuna Viișoara a apărut următoarea situație: proiectul pentru realizarea lucrării de canalizare a fost evaluat de specialiști, pe baza tehnologiilor și costurilor aferente, la suma de 85 milioane de euro; licitația a fost câștigată la numai 47 milioane de euro.

Apare o diferență mare, care dovedește neseriozitatea în apreciere, care poate să aibă efecte asupra calității lucrărilor efectuate, asupra materialelor care se introduc în cadrul lucrării, asupra retribuției personalului care execută lucrările respective, asupra rezultatelor financiare ale societății sau societăților participante, asupra posibilităților de dotare și retehnologizare a executanților, asupra lipsei de dezvoltare a agenților economici în bătăliile pe care trebuie să le ducă în spațiul național și european cu alți agenți economici consacrați.