Marian Neacșu

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Bună dimineața, stimați colegi!

Doamnelor și domnilor,

Declarația mea politică de astăzi are ca temă nevoia acută de medici în județul Ialomița. Se pare că este o temă interesantă și importantă pentru noi, membrii Partidului Social Democrat.

În ultimii ani, mai multe state europene, printre care și state occidentale, înregistrează o lipsă acută de medici, ceea ce a condus recent, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, la amplificarea exodului medicilor români spre Occident. Din punct de vedere economic și social, este o situație de înțeles. Este normal ca forța de muncă să se îndrepte spre ofertele cele mai avantajoase. La fel de normal ca, atunci când un stat dorește să acopere o astfel de lacună pe piața muncii, să creeze politici adecvate pentru atragerea de oameni pregătiți.

Nu este normal însă ca România să se afle în situația paradoxală de a avea, concomitent, un aparent exces de medici ieșiți de pe băncile facultăților (anual sunt înscriși peste 7.000 de studenți la fiecare facultate de medicină), dar și un deficit dramatic de cadre medicale în unitățile sanitare (numai anul trecut, peste 7.000 de medici și farmaciști au depus cereri pentru a lucra în străinătate).

Județul Ialomița înregistrează în prezent un necesar de 29 de medici specialiști și 13 medici generaliști, dintre care numai Serviciul de Ambulanță Slobozia necesită zece medici generaliști, iar Spitalul de Urgență solicită ocuparea a 21 de posturi de medici – 19 medici specialiști și doi generaliști. Sunt convins că acest fenomen foarte grav se înregistrează și în multe alte zone ale țării.

Am aflat că Ministerul Sănătății organizează, la data de 25 martie 2009, un concurs național pentru ocuparea posturilor vacante de medici din unitățile sanitare. Avem speranța că se vor ocupa astfel măcar o parte din multele posturi libere de medici.

Cu siguranță, conceperea politicilor din domeniul sănătății trebuie să acopere această problemă pe termen lung, deoarece cheltuielile statului român pentru pregătirea acestor medici sunt considerabile și nu reprezintă investiții, ci pierderi, bani aruncați. Trebuie să creăm un cadrul legal stimulativ pentru ca medicii români să rămână în țară și să lucreze în spitalele românești, iar găsirea unei soluții pentru această problemă trebuie să reprezinte o prioritate de nivel național.

Pe de altă parte, am descoperit cu surprindere în state occidentale, ca Franța, bunăoară, unele gafe impardonabile ale administrației locale și centrale, care refuză eliberarea unor documente medicilor români, încălcând, astfel, nu numai o directivă europeană (Directiva 38 din 2004), ci chiar legislația internă franceză.

Pentru astfel de situații, în care cetățenii români sunt tratați cu lipsă de respect, consider că este nevoie de o atitudine demnă și de reacții prompte din partea diplomației române.