Florica Cherecheș

Vă mulțumesc, doamnă președinte de ședință.

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Disponibilizări în loc de creșteri”.

Stimați colegi,

În anul Centenarului, cu trei zile înaintea Zilei educației, aflam de „cadoul otrăvit” pregătit de PSD celor care muncesc în educație, anunțul că 4.000 de profesori, cadre didactice și personal nedidactic, riscă să-și piardă locul de muncă din cauză că ministerul nu mai are bani. Inspectoratele școlare județene au primit sarcina de a pune în practică un ordin de ministru dat în ultima zi a lunii august și a tăia efectiv posturi, în mare parte ocupate deja la începutul anului școlar. Cu un buget la jumătatea celui pe care îl prevede Legea educației naționale, cu o administrare dezastruoasă a resurselor și cu creșteri salariale acordate fără a se realiza studii de impact în prealabil, acest moment era previzibil, așa cum l-a anunțat deja Partidul Național Liberal în prima parte a anului, dar impactul este devastator asupra a mii de familii de profesori, dar și de elevi.

Subfinanțarea a fost o constantă în toți acești ani, investițiile lipsesc cu desăvârșire într-un sistem unde cuvântul „prăbușit” nu se folosește doar metaforic, se întâmplă la propriu, în clădirile care îi găzduiesc pe copiii noștri. Cei mai de valoare absolvenți ai facultăților nu găsesc niciun motiv pentru a-și construi o carieră în învățământ, unde, pe lângă salariile indecente pentru un cadru didactic, se lovesc de probleme birocratice stufoase și de o lipsă acută a dotărilor din școli.

Nu ne miră astfel faptul că România a devenit singura țară din Uniunea Europeană unde mai există cadre didactice fără studii de specialitate sau că sistemul duce o mare lipsă de dascăli, mai ales în mediul rural. Aceste disponibilizări vin să accentueze lipsa de personal și să comaseze clase diferite în aceleași săli sau să desființeze școli, pentru că nu mai sunt bani.

Lipsa consilierilor de orientare în carieră în ciclul gimnazial are efecte negative majore asupra alegerilor, adesea nepotrivite, ale elevilor, ceea ce generează pierderi pentru ei înșiși și pentru societate.

În același timp, personalul din centrele județene de resurse și asistență educațională nu va mai beneficia de plata cu ora a muncii efectuate și nici de sporul pentru învățământ special, de 15% din salariul de bază.

Tragedia este că cei ce au de pierdut din toate acestea sunt elevii. Sistemul nu este axat pe elev, așa cum ar trebui să fie, fiind prea preocupat de a-și rezolva problemele birocratice, financiare și legale.

## Stimați colegi,

Dacă declarăm că educația este un pilon al societății, avem responsabilitatea de a consolida sistemul educațional cu măsuri sănătoase, axate pe elevi și pe necesitățile acestora de a-și valorifica potențialul. Educația nu reprezintă o cheltuială, ci o investiție în copii, în viitorul nostru și al întregii societăți.