Vasile Silviu Prigoană

Vă mulțumesc, doamnă președinte de ședință. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Casa Poporului, sursă de venituri la bugetul de stat”.

Doamnelor și domnilor deputați,

„Este cea mai mare clădire civilă din lume” și „clădirea publică cu cele mai mari costuri administrative” spun, laudativ, ghizii care însoțesc vizitatorii prin Palatul Parlamentului.

Da, stimați colegi, plătim utilități și întreținere de 50 de milioane de euro anual pentru a funcționa într-un imobil din care folosim numai 30% și consider că această stare de fapt trebuie să înceteze.

Din punct de vedere al eficienței cheltuirii banului public este o catastrofă. Consumul de energie electrică se ridică la peste 16.300 MWh, iar cel de energie termică la peste 21.700 de gigacalorii. Costurile colaterale sunt, de asemenea, imense: mii de angajați pentru întreținerea și buna funcționare a acestei imense clădiri, care trebuie încălzită iarna, răcită vara, iluminată și curățată zilnic, cu costuri care nu se justifică într-o perioadă de criză și recesiune mondială.

Este motivul pentru care, de ceva timp, încă dinainte de campania electorală din 2008, am promis cetățenilor că voi propune Parlamentului României schimbarea destinației acestui colos, astfel încât să aducă beneficii celor care i-au suportat material și moral construcția.

Cetățenii m-au trimis în Camera Deputaților cu acest mandat și, în scurt timp, vă voi cere sprijinul în dezbaterea și aprobarea proiectului de lege prin care Casa Poporului să devină un centru de profit, profit pentru cetățeni, pentru bugetul de stat, pentru sistemul de sănătate sau pentru sistemul de pensii.

În aceste vremuri de criză, când bugetul de stat are nevoie de fiecare leu ce poate fi obținut prin utilizarea eficientă a avuției naționale, este nepermis ca un potențial venit de câteva sute de milioane de euro pe an să fie ignorat, ba, mai mult, să fie sfidat de cheltuieli pe care le consider voluptuare.

Consider, totodată, că este mai puțin importantă destinația ulterioară a clădirii sau cine o va administra, atâta timp cât în loc să cheltuim bani publici câștigăm bani pentru buget.

Deloc de neglijat sunt și cele peste 22.000 de locuri de muncă ce ar putea fi create cu ușurință prin atragerea investitorilor ce urmează să utilizeze întregul potențial al clădirii. Nu este un secret pentru nimeni că avem nevoie stringentă de acestea, dacă dorim ca pe termen mediu să avem de unde plăti salariile bugetarilor sau pensiile părinților noștri.

Este timpul ca Parlamentul, eventual redus numeric și la o singură Cameră, conform programului politic al partidului din care fac parte, să ocupe un spațiu adecvat funcțiilor sale, un spațiu modern, neenergofag și cât mai ecologic cu putință. Am sugerat mereu și susțin în continuare că actualul sediu în construcție al Bibliotecii Naționale (care nu a fost niciodată Bibliotecă Națională) ar fi cea mai bună alegere.