Florica Cherecheș

Vă mulțumesc, doamna președinte.

Declarația mea de astăzi se intitulează „Fiecare viață e un dar”. Sâmbătă, 21 martie, am participat la Oradea la Marșul pentru viață, aflat la a V-a ediție și desfășurat în peste 75 de orașe din România și două din Republica Moldova. Tema din acest an, „Fiecare viață e un dar”, a dorit să transmită mesajul că fiecare persoană e unică și are o valoare infinită, iar societatea are doar de câștigat dacă sprijină persoanele cu nevoi speciale și, în particular, dacă sprijină o femeie aflată în criză de sarcină să nască și să crească persoana pe care o poartă în pântece, mai ales în condițiile crizei demografice cu care se confruntă țara noastră acum.

În România, cu o populație actuală de aproximativ 21.800.000 de locuitori, din 1958 până în prezent s-au înregistrat peste 22 de milioane de avorturi. Se fac în jur de 400 de avorturi la cerere pe zi doar în spitalele de stat, rata avorturilor fiind de 480 de avorturi la 1.000 de nașteri, cea mai mare din Uniunea Europeană și dublă față de cea din SUA. În realitate, rata avorturilor este mult mai mare, deoarece avorturile din clinicile private nu se raportează la stat.

Ziua de 21 martie fiind și Ziua mondială a sindromului Down, se cuvine să ne aplecăm și asupra nevoilor persoanelor cu dizabilități sau a celor cu nevoi speciale, pentru că o persoană cu sindrom Down nu este mai puțin om decât un geniu, o persoană imobilizată la pat nu este mai puțin om decât un campion olimpic. Orice viață umană este demnă de respect și ajutor, indiferent de alte criterii, cum ar fi: etnie, sex, religie, stare de sănătate etc. Societatea, pentru a fi cu adevărat umană, are nevoie să se aplece asupra nevoilor specifice ale fiecăruia, cu delicatețe și respect. Adevărata civilizație nu îi exclude și nu îi discriminează pe cei aflați în situații dificile sau vulnerabile.

O atenție specială trebuie să acordăm cazurilor în care femeia primește în timpul sarcinii un diagnostic nefavorabil. La nivelul Uniunii Europene, 96% din copiii diagnosticați cu sindrom Down sunt avortați. Tocmai din această cauză s-a ales ca dată de desfășurare a Marșului pentru viață ziua de 21 martie. Organizatorii au dorit să sensibilizeze societatea că discriminarea persoanelor cu sindrom Down, a persoanelor cu nevoi speciale, în general, începe înainte de naștere și multora li se refuză însuși dreptul la viață.

Copiii cu dizabilități de orice fel au și ei drepturi, dar, pentru ca acestea să devină realități, e nevoie de implicarea familiei, de efortul și sacrificiul ei constant. Iar noi toți ar trebui să facem zid în jurul acestor familii, acceptându-i pe cei dragi ai lor așa cum sunt, nediscriminându-i și ajutându-i cu ce putem fiecare, pentru ca integrarea lor în societate să nu fie în permanență un deziderat, ci o realizare a noastră, a tuturor.

Autoritățile centrale și locale, societatea civilă, biserica, trebuie să fie sensibile la aceste situații de criză, să ofere ajutor, îndrumare și să sprijine mamele și familiile care sunt într-o situație vulnerabilă, pentru că doar așa vom putea construi o societate unită și puternică, în care grija față de semeni și acceptarea diferențelor sunt puse la loc de cinste.