Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi vizează dreptul familiei și ceea ce înseamnă căsătoria în România și în legislația europeană.

Recent, a fost o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, în cazul unui proces foarte controversat, pe care magistrații noștri nu au avut responsabilitatea și bunul-simț să îl rezolve la nivel național și l-au exportat la nivelul Curții de Justiție a Uniunii Europene, de la Luxemburg, privind tentativa unor persoane aparținând unui cuplu de același sex de a-și legaliza căsătoria, făcută în Belgia, în România și, implicit, în întreg spațiul european.

Curtea de Justiție a decis foarte clar, în baza Directivei nr. 38/2004 privind dreptul la ședere, că aceste tipuri de drepturi aparținând cuplurilor de același sex vizează exclusiv – și subliniez cuvântul „exclusiv” – dreptul la ședere, în virtutea libertății de mișcare, un drept fundamental al Uniunii Europene.

Deci libertatea de mișcare nu are nimic comun, așa cum s-a speculat, total aiurea, în mass-media și cum anumite grupuri de presiune și de lobby încearcă să acrediteze, cu vreo obligație juridică a României de a legaliza în Codul civil cuplurile de același sex și, chiar mai mult de atât, de a legifera căsătoria între persoane de același sex.

Acest lucru este interzis, Codul civil spune foarte clar acest fapt. Iar dreptul la ședere este o chestiune care nu are nimic de-a face. Ba, mai mult decât atât, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a spus foarte clar că această chestiune este una care rămâne la latitudinea exclusivă a statelor naționale.

De asemenea, se spune acolo foarte clar că nu se dorește aducerea unei atingeri la ceea ce înseamnă principiul identității naționale, ceea ce înseamnă dreptul național în privința familiei și a căsătoriei, lucruri care țin exclusiv de suveranitatea națională.

Așadar asistăm la o manipulare uriașă. Și o chestiune care ține exclusiv de dreptul la ședere este transpusă într-o altă zonă, din dorința unora de a legifera aceste căsătorii.

În final, doresc să atrag atenția Curții Constituționale a României să nu extrapoleze și să nu extindă definiția foarte clară pe Directiva nr. 38/2004, dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, să fie responsabilă, să țină la valorile acestui popor și să păstreze decizia pe care o va lua în acest proces, în limitele a ceea ce înseamnă suveranitatea dreptului național în problema familiei și căsătoriei.

Deci vreau să spun foarte clar, Curtea Constituțională a României și vreo Curte din această lume nu sunt în măsură să regândească dreptul la familie sau dreptul la căsătorie sau instituția căsătoriei, pentru că aici nu vorbim despre un drept de instituție anterioară statului, sub nicio formă.

Opriți ingineriile sociale și respectați drepturile fundamentale ale poporului român!

Și nu uitați că familia este anterioară statului, iar statul nu are vreun drept să regândească familia, sub nicio formă.