Constantin Severus Militaru

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi se numește „Dator la bancă”.

Cu aproape doi ani în urmă, când oficialii Băncii Naționale a României gândeau politici de precauție în sectorul creditelor, extrem de ușor acordate de băncile comerciale, poziția acestor bănci era una rigidă și plină de critici la adresa băncii centrale și a guvernatorului Mugur Isărescu. Astăzi, când efectele crizei economice internaționale, manifestate sub diverse forme, șomaj, scăderea cifrelor de afaceri, contractarea veniturilor, afectează destul de sever și România, criticile acestor bănci nu se mai fac simțite, ci doar sunetele de disperare provenite din numărul crescând de clienți care nu mai pot onora obligațiile contactuale ale creditelor.

La sfârșitul lunii februarie, circa 515.000 de români înregistrau datorii mai vechi de 30 de zile, în valoare de 1,324 miliarde lei, sumă mai mare cu 17,6% față de ianuarie și cel puțin dublă față de perioada similară a anului 2008.

Deși băncile apelează la firme specializate de recuperare a datoriilor, randamentul acestora a scăzut substanțial.

Dacă ne luăm după experiența și expertiza specialiștilor în management al riscului, datele de mai sus vor suferi modificări negative în continuare, chiar până în toamna acestui an. Adică și mai mulți români, care au contractat nesăbuit un credit, cel mai frecvent fiind cel de nevoi personale, nu vor mai fi capabili să-și plătească datoriile. Suma de peste un miliard de lei datorată băncilor nu va fi, cu siguranță, recuperată integral, însă, cu toate acestea, băncile românești nu vor fi puse în pericol.

Situația aceasta va reprezenta, cu siguranță, un exemplu usturător pentru politicile de creditare proprii fiecărei bănci, iar acestea trebuie să înțeleagă că gradul de împovărare a debitorului cu 60–75% din venituri este nesustenabilă, chiar în situația absenței riscului economic. Or, riscul este inerent activităților economice.

Vă mulțumesc.