Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi vizează locul și rolul României în Uniunea Europeană.

Recent am observat o serie de declarații ale domnului președinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care pe mine și pe mulți alți români n-au făcut altceva decât să ne surprindă. Dumnealui vorbește despre relații pragmatice cu Rusia, vorbește despre dezvoltarea unor relații practice, motivate de interese, și nu de valori, între Comunitatea Europeană și Rusia. Acest lucru mi se pare oarecum o formă

de dublă măsură pe care domnul Juncker, ca și doamna Merkel, ca și mulți alți lideri europeni, o folosește în relația cu Rusia, în raport cu țările est-europene, și în special mă gândesc la cazul României. Mă gândesc la cazul României deoarece, așa cum era de așteptat, și de această dată România a fost amânată de la aderarea la Spațiul Schengen, deși îndeplinește deja de multă vreme toate condițiile tehnice, toate condițiile politice și toate condiționalitățile impuse de către Uniunea Europeană.

Ceea ce ar fi interesant de spus este faptul că, de cele mai multe ori, România a fost exceptată de la aderarea în Spațiul Schengen strict pe motive politice, iar aceste motive au fost în special impuse de anumite interese economice și interese geopolitice ale țărilor occidentale. Și, aici, mă gândesc în special la Germania, care permanent duce o politică prin care vrea să-și satisfacă o serie de cerințe economice proprii, neținând cont de ceea ce înseamnă respectul mutual între țările europene, indiferent de dimensiunea lor și indiferent de interesele pe care le au acestea, și mai ales la Olanda. Olanda pune bețe în roate aderării României la Spațiul Schengen de atâta vreme dintr-un motiv foarte material, nu dintr-unul care să țină de reguli, de legi, de valori, de principii. Pur și simplu olandezii se tem de faptul că principala poartă de intrare a mărfurilor extracomunitare în Europa va fi portul Constanța din România, iar nu portul Rotterdam din Olanda, așa cum se întâmplă în acest moment. De aceea, fac tot ce pot ca să împiedice aderarea României la Spațiul Schengen.

În tot acest context, al prăbușirii Spațiului Schengen, al căderii în inoperabilitate a Tratatului de la Dublin cu privire la azil și azilanți, în contextul crizei migranților, în contextul crizei economice și al recesiunii pe care încă o traversăm la nivel european, eu cred că România ar trebui să aibă o politică mult mai proactivă și n-ar mai trebui să fetișizeze prezența sa în Spațiul Schengen. Spațiul Schengen nu mi se pare a fi o prioritate pentru România în acest moment. Cred că prioritatea pentru noi, românii, este de acum încolo să devenim o forță în Uniunea Europeană și să devenim o voce activă și o voce capabilă să își poată spune punctul de vedere și să-și pună în valoare atuurile sale politice, geopolitice, economice, umane, pe care le deține la nivel european și chiar internațional.