Cristian Rizea

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea politică de astăzi se referă la informații noi despre politica externă a României.

Doamnelor și domnilor deputați,

Știați până în urmă cu două zile că trei diplomați ai Ambasadei ruse la București au fost expulzați, laolaltă cu doi atașați militari ucraineni, în timpul scandalului de spionaj Floricel Achim, îndelung mediatizat în această primăvară?

Știați că, drept urmare a acestui caz, armata română a fost nevoită să-și modifice toate frecvențele sistemelor sale de comunicații sau că, în viitorul apropiat, nu vom avea ambasador la Chișinău? Probabil că, la fel ca și mine, nu ați fi aflat nimic despre aceste lucruri dacă un raport intern atribuit Ambasadei Austriei în România nu ar fi fost făcut public de către mass-media.

S-a spus despre respectivul document – din care au fost desprinse aceste surprinzătoare informații – că ar rezuma conținutul discuției pe care Președintele Traian Băsescu ar fi purtat-o la un recent dejun de lucru cu ambasadorii țărilor Uniunii Europene acreditați la București. La o jumătate de zi de la difuzarea informațiilor, Ambasada Austriei a precizat că întocmirea rapoartelor de acest gen are caracter intern și nu reprezintă poziția oficială austriacă, iar după alte câteva minute, Președintele României – personaj principal în amintita dezvăluire – a calificat documentul drept „o scrisoare pierdută” care nu îi aparține, nu este asumată, și, în consecință, nu merită să o comenteze. Totuși, niciunul dintre protagoniști nu a negat veridicitatea informațiilor mediatizate. Până la proba contrarie, putem așadar să credem că ele sunt cât se poate de reale și îngrijorătoare.

În aceste condiții, mă miră faptul că prea puțini dintre noi, parlamentarii României, am remarcat gravitatea situației relatate mai sus. Prea puțini am avertizat că „Organul reprezentativ suprem al poporului român” – căci așa este definit Legislativul la articolul 61 din Constituție – habar nu are de deciziile pe care le ia în materie de politică externă Președintele țării, ales uninominal, ca și noi. Aflăm din presă că se ceartă cu șeful Comisiei Europene, că este în dispută cu premierul Turciei, că nu ne înțelegem cu Ucraina, iar cu Rusia, nici atât. Mai avem puțin și vom afla, tot din presă, că România este în conflict deschis cu cine știe ce vecin.

Vă întreb, așadar, pe dumneavoastră, stimați colegi, ce rol mai au Parlamentul României, echipa guvernamentală pe care am învestit-o cu încredere, dacă un singur om decide că trebuie să dai cu pumnul în masa problemelor sensibile în plan extern?! Vă întreb, și mă întreb și eu, câte foloase poate aduce țării, românilor de rând, cearta cu toată lumea: cu parteneri din apus, cu vecini de la răsărit, cu adversari politici în plan intern?!

Indiferent de interpretările pe care fiecare dintre noi le putem da unor astfel de atitudini ale președintelui, cred că sunteți de acord că Parlamentul României trebuie să fie cel puțin informat, dacă nu consultat, cu privire la temele pe care șeful statului le abordează la întâlnirile cu ambasadorii străini.