Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea privește criza refugiaților și criza migranților pe continentul european.

Ceea ce astăzi noi nu reușim să conștientizăm este care sunt acele soluții reale la această criză, pentru că nici doamna Merkel, nici domnul Juncker, nici Comisia Europeană nu au fost capabili să dea o soluție. Au venit cu aceste cote de imigranți, aceste cote care vor crește permanent, pentru că, prin aceste cote, se deschide calea încurajării traficului de persoane și a rețelelor mafiote care se ocupă cu transportul ilegal de persoane din Orient, Asia și Africa, către Europa.

După părerea mea, am avea mai multe variante pe care până acum am arătat că nu le-am luat în calcul noi, europenii.

În primul și în primul rând este nevoie de investiții în câteva centre mari de refugiați, în spațiul mediteranean – pentru că știm, acești refugiați vin preponderent din Siria și apoi, într-un număr un pic mai mic, din Afganistan, Irak și Libia –, niște tabere de refugiați moderne, niște tabere de refugiați care să permită conversia profesională a acestor cetățeni, care să asigure toate normele civilizate de hrană, sănătate și educație pentru acești oameni și care să fie amplasate în țări precum: Turcia, Liban, chiar Iordania, Italia și Grecia. Acest lucru trebuie făcut sub egida ONU – ONU care în ultima perioadă am impresia că doarme în papuci, scuzați-mi expresia, un ONU care nu-și mai găsește locul în ceea ce înseamnă geopolitica mondială și care începe să semene tot mai mult cu acea Ligă a Națiunilor din anii ʼ30, care a permis ascensiunea totalitarismelor, atât a nazismului lui Hitler, cât și a comunismului lui Stalin. Și cred că Uniunea Europeană ar trebui să preia această inițiativă și – sub egida ONU, cum ar fi normal – să reușească să dezvolte câteva tabere de refugiați de dimensiuni mari, moderne, care să permită stabilitatea acestor oameni în zona respectivă.

Apoi ar fi nevoie, îmi permit să spun, de o blocadă a Mediteranei, care să aibă drept țintă fix aceste rețele mafiote și fix aceste structuri specializate în traficul de persoane din nordul Africii și din Orientul Apropiat către Europa. Iarăși, Uniunea Europeană nu știe să-și protejeze granițele și, ca dovadă, Spațiul Schengen s-a prăbușit. Acordul de la Dublin cu privire la azil și azilanți și statutul persoanelor extracomunitare care intră în spațiul european nu mai este de actualitate, deoarece, odată cu pătrunderea ilegală a unei mari mase de oameni pe teritoriul Uniunii Europene, a devenit inoperant.

Și o a treia variantă ar fi intervenția internațională în Siria, o intervenție armată, o intervenție îndreptată fix împotriva

acestor structuri criminale teroriste, împotriva acestor jihadiști care sunt sponsorizați, care sunt susținuți de țări precum: Arabia Saudită, Qatar sau chiar Turcia, țări care, de altfel – mă refer la țările din Golf –, nu au primit niciun refugiat – aici nu am putut să înțeleg de ce –, iar această intervenție ar trebui să aibă loc sub egida comunității internaționale și cred că NATO ar trebui să ia această inițiativă și să nu mai ezite să pătrundă în Siria, pentru că acest conflict, acest conflict instigat din mai multe surse și din mai multe direcții și acest conflict de care au profitat jihadiștii, extremiștii și rețelele criminale care acționează în zonă riscă să arunce în aer întreg Orientul Apropiat și Mijlociu și poate chiar întreaga lume.