Vasile Popeangă

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Declarația mea se intitulează: „Noi suntem urmașii lui Traian Băsescu?”

Mare Ți-e grădina, Doamne! Am ajuns să trăim și ziua în care ministrul demis al turismului, bașca al mediului, Elena Udrea, a afirmat către cele aproximativ 250 de persoane aflate în căminul cultural la un spectacol electoral organizat într-o comună gălățeană, Cavadinești, după audiția melodiei „Noi suntem români”, că „Noi suntem urmașii lui Traian, ai lui Traian Băsescu!”. Mai urma să le spună „Să trăieniți bine!” și tacâmul era complet, că doar este dovada vie că la PD-L se practică spălarea de creiere!

Am mai văzut filmul ăsta undeva: se numea „Cântarea României”, iar melodiile vechi, frumoase, erau luate și adaptate pentru nea Nicu! Nu credeam că am să mai apuc ca niște activiști de partid ai mileniului III să facă la fel, la 20 de ani după ce niște copii nevinovați au fost împușcați în decembrie 1989! Mai bine stăteau liniștiți, dacă astfel de vasali există încă! Vreți să spuneți că asta nu demonstrează, mai mult ca orice, cultul personalității președintelui Băsescu? Vreți să spuneți că Elena Udrea și mulți dintre PD-L-iștii din Ceata lui Pițigoi nu seamănă cu Guvernul lui Ceaușescu, care îi făcea dictatorului osanale balcanice? „Cel mai iubit conducător”, „Clarvăzătorul viitorului României”, „Minerul de frunte”, „Plugarul numărul unu al țării” etc. Vedeți cum pentru PD-L, Băsescu este sfântul, unicul, omnipotentul, singurul adevărat român, părintele creator al nației lui Burebista, Decebal, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Alexandru Ioan Cuza? Realegerea lui Băsescu va însemna că „Poporul, Băsescu, România” va fi noul imn al nostru, iar la televizor singurul subiect va fi Băsescu întâiul și tribul său de vasali.

Credeam că nu voi mai avea sentimentul acesta de neputință pe care îl aveam înainte de 1989 în fața unei veritabile dictaturi a unui politruc de trei parale. Pentru el, democrația e doar o vorbă goală – orice s-ar scrie în

Constituție el interpretează după bunul-plac, pentru a-și asigura toată puterea dictatorială. El crede că poporul român preferă să se țină după un dictator care îl minte frumos da’ hăhăie urât și se suie aghesmuit la volan, decât după o democrație care îi spune adevărul în față! Dar însetatul de putere nelimitată uită un lucru: poți prosti pe toată lumea un timp, îi poți prosti pe unii tot timpul, mai ales dacă sunt din partidul tău prezidențial, dar nu poți prosti pe toată lumea la nesfârșit. Cred că-i momentul să ne gândim în ce fel de țară vrem să trăim!

Deși e trist că au murit oameni la revoluție, vedem cum „Cântarea României” și tămâierea Cârmaciului iubit au supraviețuit și o duc bine. „Mândră corabia, meșter Cârmaciul!” „Să ne trăiești, conducător iubit, cu toți urmașii tăi”, așa cum adevărat a grăit, pătrunsă de fior liric, doamna Udrea! Și cred că, la câte perle scoate, am putea face un serial și, din încasări, să plătim datoriile externe ale țării!