Vasile Popeangă

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Dragi colegi,

Declarația mea politică se intitulează „Racul, știuca și broscoiul”. În timp ce, în august 2009, în „curtea” de la Iași a măreței știuci cu privire piezișă se juca din greu tragicomedia „Racul, broasca și cu știuca”, fiecare portocaliu vorbind pe limba și interesul lui, ca orice politician ce se respectă și pe care-l doare-n suflet de alegătorii săi, un alt vajnic soldat, aflat în relaxarea unei școli de astă-vară, făcea pe lupul... fabulist!

Deși guvernul condus de racul-șef e la un pas de destrămare, c-așa i-ar pica bine marii știuci aflată-n prag de alegeri, fabulistul improvizat se închipuie deja mare epigon al lui Alecu Donici, Grigore Alexandrescu ori Esop, dacă s-ar putea chiar toți 3 în 1, precum o marcă bine-cunoscută de detergent mai puțin obișnuit, care te ajută să faci spume la gură când vorbești. Din păcate, este prea dificil să i se explice politicianului respectiv că o fabulă este o creație literară ce presupune inteligență, imaginație și umor, lucruri greu de dobândit în viață.

Îl informăm însă pe domnul politician că, de obicei, broscoiul cel urât devine prințul cel frumos doar când îl pupă prințesa, sau, individualizând – vis și pohtă ce s-a pohtit... Dar cum emitentul ideii nu poate înlocui deloc o prințesă, și se vede că nici niscaiva povești n-a citit la viața sa, el specializându-se doar în a le comite în fața electoratului său, e de înțeles de ce nu prea îl facem să priceapă că „fabula” sa a reușit să atragă râsetele auditoriului nu prin forțatul comic de limbaj, ci prin comicul de situație, căci e o situație comică să vorbești în timp ce arăți cu degetul spre cineva imaginar, pe care îl asociezi cuvântului broscoi, vietate cunoscută, de altfel, de către orientali, și nu numai, ca fiind o delicatesă culinară...

Având în vedere că batracianul pomenit nu prea este recunoscut, nici în cultură, nici în știință, ca fiind o vietate dăunătoare omului, ci, din contră, chiar utilă, cu atât ne-a amuzat mai tare asocierea unui partid cu săltărețul antepomenit, mai ales că venea din partea unui membru al comisiei pentru echilibru ecologic, simultan (sau simulant, nu se mai știe exact) membru al Grupului parlamentar de prietenie cu o țară cu multă culoare verde-batracian în componența steagului său, stat pe care însă „fabulistul” nostru l-ar putea indica pe un planiglob doar când o zbura... broasca!

Că politicianul amintit a fost trimis de PD-L să ocupe locul unui parlamentar priceput la fabule o recunoaște toată presa, de la ultimul ziar din circumscripția sa până la cotidianul cu cel mai mare tiraj din România, nu rareori făcând deliciul acesteia, ba prin cele spuse, ba prin faptele sale, demne când de Cascadorii râsului involuntar, când de lupa vreunui anchetator serios. Agenția de Monitorizare a Presei Active Watch, Asociația Pro Democrația și Centrul Român pentru Jurnalism de Investigații pot depune mărturie în acest sens...