Alina Teiș

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Dragi colegi,

În urmă cu trei zile a fost Ziua internațională a persoanelor cu dizabilități, iar gândul meu se îndreaptă acum către copiii cu probleme, către părinții acestora și către profesorii lor.

Titlul declarației mele politice de astăzi este „Și ei așteaptă daruri...”.

Copilul cu dizabilități trebuie considerat ca făcând parte din societate. Nu putem să-l ascundem, nu are nevoie de mila noastră, ci de sprijinul nostru, permițându-i să trăiască alături de ceilalți copii, ca parte integrantă a comunității.

Persoanele cu dizabilități din România constituie o categorie dezavantajată a României, în special cei care locuiesc în mediul rural sau în alte medii. Prezența handicapului, starea materială precară – în cele mai multe cazuri –, izolarea psihologică determinată de statutul de persoană exclusă, lipsa unor servicii alternative adresate acestora, dificultatea accesului la informațiile în domeniu, accesul defectuos la serviciile medicale de calitate reprezintă dificultăți suplimentare pentru această categorie de persoane.

Atitudinea pozitivă zilnică a adultului față de copilul cu dizabilități îl poate ajuta efectiv în dezvoltarea capacităților de comunicare. Copilul va comunica mai ușor dacă dorește să o facă, dacă dorește să exprime lucrurile pe care le trăiește. Folosind eficient capacitățile noastre de comunicare vom putea stimula modul de comunicare a copilului. Este foarte important ca un copil cu dizabilități să fie ajutat să devină cât mai independent posibil în toate acțiunile pe care le întreprinde.

Copiii au nevoie de foarte multă protecție. Se spune că modul în care te porți cu copiii arată adevărata față a omului.

Având câștigate cât mai multe deprinderi din această arie de dezvoltare, copilul cu dizabilități are șanse reale de a fi acceptat sau integrat în viața socială a comunității din care face parte, pe de o parte, și, pe de altă parte, o comunitate permisivă în ceea ce privește această categorie de copii dă dovadă de responsabilitate, acceptare și omenie.

Asigurarea accesului efectiv la educație al acestor copii este vital, cel puțin din două puncte de vedere. Mai întâi, este vorba de valorizarea socială, inerentă acordării dreptului la educație, valorizarea ca ființă umană cu drepturi egale. În al doilea rând, integrarea școlară este o formă efectivă de integrare socială, a cărei reușită este fundamentală pentru inserția socială.

Din punctul meu de vedere, nu există copii cu dizabilități, există doar părinți, profesori și societate nepregătiți pentru ei. Există teama de ceva ce nu e ca tine. Există lipsa de educare a oamenilor în acest sens. Există lipsa de compasiune, umanitate și dragoste.

Și ei râd, plâng și iubesc la fel. Și, înainte de toate... au suflet și trebuie tratați ca atare.

- Vă mulțumesc.

Deputat al PSD de Mehedinți, profesor Alina Teiș.