Ion Eparu

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Nu era nicio problemă dacă schimbam ordinea.

Declarația mea politică de astăzi este intitulată „Este sau nu este nevoie de o nouă lege a educației?”.

## Stimați colegi,

Începând din 1 iunie, până la sfârșitul anului și poate chiar mai mult, vor fi dezbateri pe noul Proiect de lege a educației.

În ceea ce mă privește, am afirmat de nenumărate ori că principalul obiectiv al acestui mandat parlamentar îl reprezintă schimbarea Legii nr. 1/2011, o lege impusă, care a bulversat

întregul sistem de învățământ românesc. Acum avem ocazia să schimbăm acele aspecte pe care practica didactică le-a demonstrat ca fiind neaplicabile.

Și, totuși, mulți dintre cunoscuții mei mă întreabă: „Iar schimbăm Legea educației?”.

Inevitabil, mi-am pus și eu această întrebare. Eu cred că este mare nevoie să schimbăm actuala Lege a educației. Problema este cum o schimbăm. În numele celor care au amețit urmărind schimbările legislative în loc să-și vadă de predare, de pregătire, de învățare, eu spun că trebuie să avem în sfârșit o reformă în adevăratul sens al cuvântului, o lege care să aibă valoare și peste doi ani, și peste patru, și în 2025.

Să nu uităm că Legea educației a fost schimbată de peste 60 de ori din 1989 până astăzi.

Sunt total împotriva schimbărilor impuse fără consultarea factorilor direct implicați de efectele acestor schimbări. Ca atare, fără să ne pripim, dar și fără să tergiversăm, trebuie să ne implicăm în aceste dezbateri. Cum se vor organiza ele, astfel încât să avem puncte de vedere pertinente de la profesorii din toate sectoarele din învățământ, de la elevi și părinți, de la inspectoratele școlare? Spre deosebire de alte mandate în care prea zeloșii miniștri au reformat prioritățile naționale – învățământul și sănătatea – după concepția proprie, evident incompletă, iar rezultatele se văd foarte bine de câțiva ani, de data aceasta avem posibilitatea să aducem îmbunătățiri. Este o oportunitate, dar și o obligație. Dacă nu ne mobilizăm acum, nu vom mai avea dreptul să criticăm rezultatul.

De aceea, eu sper că, în urma dezbaterilor, cei mai mulți vor fi de părere că avem nevoie de o reformă a educației și se vor implica, în lunile care urmează, în trasarea cu responsabilitate a liniilor principale de lucru.

Nu spun că forma care va fi adoptată în urma dezbaterilor nu va fi perfectibilă, dar cred că nu este nimeni împotriva adaptării și a îmbunătățirii pe parcurs a aspectelor minore.

Învățământul trebuie nu numai să țină pasul cu evoluția societății, ci chiar să-i anticipeze direcțiile de dezvoltare.

Detaliile pot fi puse la punct din mers, dar important este să avem esențialul, iar noi aceasta nu am avut până acum: baza sănătoasă. Și fără o lege solidă, care să aibă acest rol fundamental, nu facem decât să irosim, din nou, efort, timp și bani, ca să ne găsim în scurtă vreme în același punct concentrat de nemulțumire și nevoie de reformă.