Varujan Pambuccian

Vă mulțumesc, doamna președinte, și mulțumesc și colegului de la UDMR.

L-am rugat, pentru că nu mă simt foarte bine, să mă lase să vorbesc înainte.

Domnule prim-ministru,

Stimați miniștri,

Stimați colegi,

Noi vorbim aici și, sincer să fiu, mă așteptam să avem o dezbatere, și nu o polemică, despre un fenomen foarte serios: îi spunem criză, dar este mult mai mult de atât.

Vorbim despre o depresie economică, adică o încrengătură de crize care se vor manifesta, pentru că România încă nu a intrat în depresie economică, mai e o lună-două până când lucrul acesta se va întâmpla. Despre primele două crize care formează acest fenomen știm deja câte ceva din ceea ce s-a întâmplat acolo unde el a început, în Statele Unite și în câteva țări dezvoltate economic, și cred că ar fi bine să învățăm din ce se întâmplă acolo, și să ne pregătim, pentru că lucrurile vor arăta similar.

Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Suntem o economie marginală și, de obicei, lucrurile care se întâmplă în economiile majore ajung să se replice aproape identic în cele marginale.

Este un lucru cert că economia românească nu are absolut nicio vină pentru ceea ce urmează să ni se întâmple. Ceea ce urmează să ni se întâmple este rezultatul felului în care a fost gândită economia lumii după Al Doilea Război Mondial. Nu este un lucru despre care nu s-a vorbit până acum. S-a vorbit, fără să fie luat foarte mult în serios, de către economiști mari, majoritatea lor fiind grupați în jurul a ceea ce se numește Școala de la Viena, Școala austriacă.

Din păcate, felul în care au vorbit ei despre economie nu avea doza aceea de optimism care a dus aici lucrurile. Era un fel foarte echilibrat și foarte sănătos.

Oricum, lucrurile au ajuns în situația aceasta și avem deja o evaporare a banilor pe hârtie, din cauza felului în care a fost gândit creditul, și apariția unei crize evidente de cash operațional, lucru care afectează întreprinderea.

De aici încolo, sunt posibile două abordări: una, care mă tem că va fi abordarea majorității, dacă nu a tuturor statelor lumii, va fi cea politică. De ce? Pentru că oricât de rău ar fi, oricât de mult o asemenea abordare ar agrava sau ar îngreuna economia, sentimentul pe care îl are cetățeanul că este protejat este unul câștigător în alegeri.

A doua abordare, care este abordarea economică și pe care cred că niciun stat nu o va urma, este cea în care — sigur, de trecut treci prin depresie, va dura, va dura mai mult decât mandatul nostru, va dura cel puțin 5 ani fenomenul acesta —, indiferent de duritatea fenomenului economic prin care treci, încerci să salvezi cât mai multe entități economice, pentru că altfel ai bani de plătit din bani pe care îi vei încasa din ce în ce mai puțin.

Nu cred că lucrul acesta se va întâmpla în prea multe locuri, probabil niciun stat nu va aborda strict economic acest fenomen.