Tamara Dorina Ciofu

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimate colege,

Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „De la caritate la solidaritate. Cum ne îngrijim vârstnicii?”.

Acum, când sfârșitul de an se apropie, un gând bun vreau să îl adresez tuturor celor care sunt în vârstă, care privesc spre un viitor mai bun, mai plin de speranțe, care pentru majoritatea înseamnă mai multă sănătate, pensii mai bune, mai multă iubire și mai mult respect, cu alte cuvinte, puțin mai multă solidaritate socială.

Problematica persoanelor vârstnice este complexă și presupune o serie de dificultăți atât din punctul de vedere al asistenței sociale acordate acestor persoane, cât și al necesității instituționale privind îngrijirea acestor persoane, în familie, la domiciliu sau instituționalizat.

Fenomenul de îmbătrânire este, din păcate, un fenomen global, aspect care ne este relevat și de studiile multor organizații internaționale. Astfel, conform datelor recente ale ONU, ponderea populației vârstnice se va mări, pe termen lung, chiar în zonele unde natalitatea este superioară ratei de înlocuire. Fenomenul de îmbătrânire se manifestă, în mod deosebit, în Europa – 21,1% din populație are 60 ani și peste, iar procentele pe sexe sunt 17,9% pentru bărbați și 24,0% pentru femei. Și în Japonia 26,8% din populație are 60 de ani și peste, iar procentele pe sexe sunt 24,1% pentru bărbați și 29,3% pentru femei.

Creșterea rapidă a populației persoanelor vârstnice are o importanță specială în termeni de politici publice, deoarece are un impact decisiv la nivelul proceselor economice, sociale și politice, acest segment de vârstă având nevoie de îngrijiri speciale pe termen lung, din cauza degradării firești a stării de sănătate.

De aceea consider că trebuie să facem eforturi pentru a schimba atitudinea oamenilor, în general, și a tinerilor, în special, pentru a înțelege nevoile persoanelor vârstnice, a reduce intoleranța intergenerațională și pentru a înțelege că o societate incluzivă înseamnă să ne schimbăm atitudinea bazată numai pe caritate pe una în care respectul pentru drepturile omului să primeze.

Astăzi, din nefericire, îmbătrânirea reprezintă pentru multe persoane: inutilitate prin pensionare, disponibilizări din activitățile atât sociale, cât și casnice; singurătate, fie din cauza dispariției partenerului de viață, fie a marginalizării, a conflictelor cu familia; sau suferință provocată de agresiuni verbale, fizice, psihice, boală; stare de sănătate precară.

Consiliul Național al Persoanelor Vârstnice, înființat în anul 2000, având ca obiectiv principal instituționalizarea dialogului social dintre persoanele vârstnice și autoritățile publice pentru a proteja drepturile și libertățile acestor persoane, a elaborat o Strategie privind reforma în domeniul asistenței sociale pentru perioada 2011–2013, care prevedea: eficientizarea utilizării fondurilor în sistemul de asistență socială, precum și îmbunătățirea eficienței funcționale a sistemului de asistență socială prin creșterea capacității de analiză, prognoză, monitorizare și evaluare a planurilor de acțiune anuale sectoriale pentru toate departamentele implicate în acordarea asistenței sociale.