Ion Călin

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Am simțit nevoia să fac o intervenție la această dezbatere pentru că, în România, în ultimii 20 de ani, încercăm să consolidăm principiile de funcționare democratică a statului român, începând cu celula de bază, care este unitatea administrativ-teritorială.

S-a venit aici cu exemple din Uniunea Europeană. O să dau și eu câteva. Însă, noi ar trebui să mergem la perioada interbelică.

Toate guvernările care au fost după ’90 încoace au promovat cu foarte multă rigoare principiul descentralizării, creșterea autonomiei locale și promovarea subsidiarității.

Păi, dacă noi avem localități sau unități administrativteritoriale cu 7-8 sate, pe distanțe de zeci de kilometri, dar care îndeplinesc și condițiile prevăzute de lege cu peste 1.500 de locuitori și alte condiții asigurate, de ce să venim și să spunem că nu trebuie să creștem numărul de comune și să consolidăm democrația la nivelul administrației publice locale?

Exemplul dat de colegul meu cu Franța, aș vrea să vă dau câteva cifre: Franța are 59 de milioane de locuitori, noi avem 22, ei au 32.600 de unități administrativ-teritoriale, noi avem 3.178, au 27 de regiuni, 100 de departamente, aveau trei niveluri ierarhice în administrația locală. Am discutat cu ei în mai multe rânduri: ce se întâmplă, voi ce aveți de gând? Noi spuneam: am înființat regiuni de dezvoltare, nu mai vrem un nivel ierarhic în structura administrativă și ei au spus: și noi vom încerca să reducem unul dintre aceste niveluri.

Dragi colegi, nu numai că nu au redus niciunul dintre aceste niveluri – regiunea sau departamentul –, dar au mai înființat una. Și li se spune „zone intercomunitare”. Au găsit obiective de interes transfrontalier, intercomunitar. Și, pentru că nu puteau să mai absoarbă într-un regim rapid fonduri europene, au găsit obiective intercomunitare, prin care să poată atrage fonduri europene. Eu cred că la nivelul Guvernului trebuie să se exprime un punct de vedere foarte clar. Din acest punct de vedere – și spuneau bine colegii mei înainte – să nu mai trecem la organizări de referendum, să amăgim oamenii că sunt forme democratice de creștere a autonomiei locale, ci să le spunem clar: Fraților, 10 ani nu mai înființăm comune, dar dreptul aveți! Pentru că nu putem să luăm dreptul oamenilor de a apropia administrația de ei și nu de a-l plimba pe el dintr-un sat în altul. Vă amintiți că și în Legea nr. 215 introdusesem un reprezentant sătesc, ca să nu mai existe consilii locale în care să nu avem observatori din fiecare sat. Și, deodată, am bagatelizat și această formă de manifestare a democrației!

Eu cred că și proiectul supus dezbaterii astăzi, dar și ceea ce vrem să facem trebuie să reprezinte un interes național și mai ales în interesul cetățenilor, nu neapărat al economisirii banului, pentru că trecem, vezi Doamne, printr-o criză financiară de un an sau de doi.