Stelică Iacob-Strugaru

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Sănătatea copiilor noștri”.

Știm cu toții că, după 1989, fie din cauza transformărilor survenite la nivelul familiei tradiționale, fie din alte cauze economice și sociale, tinerele cupluri decid din ce în ce mai greu să aibă copii. Și, de parcă acest lucru nu ar fi suficient de nefast asupra sporului natural al populației, România continuă să se afle pe primele locuri privind mortalitatea infantilă din Uniunea Europeană.

Constatăm cu neplăcere că majoritatea covârșitoare a femeilor însărcinate nu merg la niciun consult pe perioada sarcinii. Nu sunt, astfel, evitate anomalii, banale pentru cea mai mare parte a statelor europene, atât pentru mame, cât și pentru nou-născuți.

Dacă mai adăugăm la aceste aspecte faptul că din ce în ce mai puțini copii care se nasc sunt vaccinați împotriva rujeolei, rubeolei, oreionului, pneumoniei sau hepatitei, nu putem decât să afirmăm că România și politicile de sănătate

din țara noastră nu au nicidecum ca prioritate cea mai importantă avuție a țării, și anume copiii.

Doamnelor și domnilor,

Cred că a venit momentul în care trebuie să depunem toate eforturile pentru ca românii să recâștige încrederea în sistemul național de sănătate, în decizia medicilor români, în utilitatea programelor de sănătate și de prevenție a bolilor.

De asemenea, vă rog să reflectăm cu toții la cifrele alarmante pe care statisticile naționale le furnizează, privind numărul în creștere al copiilor celor care muncesc în străinătate și care nu beneficiază de toată grija și supravegherea necesară. Oficial, numai o sută de mii de copii au rămas singuri acasă după ce părinții au plecat la muncă peste hotare. Neoficial, știm cu toții că numărul este mult mai mare, dată fiind dificultatea unei astfel de evaluări.

Dintre toate regiunile istorice ale țării, Moldova este zona cu cei mai mulți copii rămași singuri acasă, care, odată lipsiți de supraveghere, au abandonat școala, au ieșit de sub supravegherea periodică a medicilor de familie ori, și mai grav, au îngroșat rândul delincvenților.

Astfel, mă întreb și vă întreb: dacă nu pentru copiii României, dacă nu pentru viitorul lor ne străduim să construim o țară prosperă, atunci pentru cine, doamnelor și domnilor?!

Vă mulțumesc.