Vasile Silviu Prigoană

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

## Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se numește „Declinul demografiei în Europa”, care are o strânsă legătură cu criza economică mondială.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Europa cunoaște astăzi schimbări demografice fără precedent prin amploarea și gravitatea lor. După faza _baby boom_ , din Statele Unite, care a caracterizat și țările occidentale din Europa, a ajuns, după anumiți demografi, în

faza de „modernitate demografică” sau „a doua tranziție demografică”, caracterizată printr-o natalitate foarte scăzută, de 1,5 copii/femeie, România având o medie de 1,3 copii/femeie, iar ca o societate să fie sustenabilă din punct de vedere al bugetelor trebuie să aibă o medie de minimum de 2,1 copii/femeie.

Dacă Europa dorește să stopeze această tendință de declin demografic, familiile trebuie să fie încurajate de politici publice, pentru a permite atât femeilor, cât și bărbaților să poată îmbina viața familială cu cea profesională. În plus, familia va continua să joace un rol important în solidaritatea întregii generații.

Schimbările demografice sunt în curs de a da contur unei noi societăți, aceste schimbări accelerându-se după 2010: din ce în ce mai puțini tineri și adulți, din ce în ce mai multe persoane în vârstă care lucrează, din ce în ce mai mulți pensionari și din ce în ce mai multe persoane peste 80 de ani. Societatea va trebui să inventeze noi mijloace pentru a pune în valoare potențialul pe care-l prezintă cei tineri și cei mai în vârstă.

## Stimați colegi,

Evoluția variabilelor demografice în România nu face excepție de la tendința generală din Europa. România este un caz de excepție, un caz în Europa, în care tot mai puțini tineri au locuri de muncă. Contrar așteptărilor, șomajul se află în rândul tinerilor.

Deși aflată într-un context politic diferit și într-o anume izolare de țările vest-europene, evoluția populației și a fenomenelor demografice din România a urmat constant tendința celor din țările vestice ale continentului.

Redresarea natalității este o problemă complexă, căreia nicio politică demografică nu i-a răspuns adecvat. Politica imigrației selective a fost principalul sprijin în echilibrarea structurii demografice și a declinului de forță de muncă. Situația economică, și nu numai, nu îi permite României să ia în sprijin un asemenea pilon. De aceea, cunoscând evoluțiile fenomenelor demografice, însănătoșirea demograficului, în sensul valorizării individului și a protecției vieții sale, este prima urgență. Pe măsura obținerii acestuia și a finei cunoașteri a evoluției demografice și sociale, se pot stabili noi obiective.

Estimările pesimiste privind datele demografice – rata natalității, rata mortalității, rata de substituție – obligă la decizii urgente. Dacă fiecare femeie din România va continua să nască doar 1,3 copii, populația de 20–64 de ani a României ar ajunge la numai 9 milioane în anul 2050, cu 4 milioane mai mică decât în prezent. Mai mult, populația vârstnică, de peste 65 ani, ar ajunge la 5 milioane în 2050, față de 3,2 milioane, cât este astăzi. Această îmbătrânire se va regăsi și în gradul de dependență socială, astfel încât 115 persoane tinere și vârstnice vor fi întreținute de 100 de persoane adulte. Un alt efect devastator va fi scăderea numărului școlarilor. Tinerii cu vârsta între 3 și 23 de ani sunt astăzi în număr de 5,7 milioane, dar numărul acestora se va reduce la 4,2 milioane în 2025, respectiv la 2,7 milioane în 2050.