Matei Adrian Dobrovie

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Cea mai mare palmă primită de România în anul centenar”.

Săptămâna trecută, în Parlamentul Republicii Moldova, a avut loc un vot legat de introducerea limbii române în Constituția Republicii Moldova.

Parlamentul statului-frate, al statului de peste Prut, a votat împotriva acestei introduceri în Constituție.

Binomul Plahotniuc–Dodon a refuzat includerea limbii române, în locul așa-zisei „limbi moldovenești”, în Constituție. Așa-i iubește Plahotniuc pe frații români de peste Prut, la fel de mult ca și Igor Dodon, prorusul.

Vă reamintesc că România a finanțat generos Republica Moldova. Și n-a făcut rău ce a făcut.

Din grantul de 26 de milioane de euro, oferit de Guvernul României, au fost renovate, până în prezent, nu mai puțin de 832 de grădinițe. Foarte bine, domnilor, dar acum vine răsplata!

Bucureștiul a continuat să fie sponsorul care nu pune condiții puterii corupte de la Chișinău, indiferent de cât de mare este jaful pe care-l comit oligarhii din buzunarele fraților noștri de peste Prut.

Dovadă că Guvernul PSD–ALDE nu a luat atitudine nici la furtul miliardului, nici la invalidarea mandatului de primar câștigat democratic la Chișinău.

Pe de altă parte, România a susținut această stabilitate fără reforme, până în pânzele albe, fiind aproape să reușească ce nu și-a propus, și anume ca la alegerile parlamentare din februarie să ne trezim cu un guvern prorus la Chișinău. Evident, democratic, prin alegeri.

România a finanțat Republica Moldova atunci când Uniunea Europeană și ceilalți parteneri de dezvoltare au sistat finanțările din motive de derapaje antidemocratice. România a mers mai departe.

Acum, Plahotniuc mulțumește României pentru sprijin: PDM nu a votat introducerea limbii române în Constituție! Asta deși avea majoritatea clară să o facă. Și, mai mult decât atât, era vorba despre o simplă formalitate, având în vedere faptul că, încă din data de 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională a Moldovei a hotărât că limba oficială este limba română și că Declarația de Independență a Republicii Moldova primează asupra Constituției.

Cinci ani mai târziu aceeași clasă politică de la Chișinău ne spune că refuză să modifice Constituția și să introducă limba română.

În anul în care sărbătorim Centenarul Marii Uniri, în anul în care acest lucru ar fi trebuit să se producă natural, este cea mai mare palmă pentru România primită de la frații de peste Prut, și nu de la frații noștri, ci de la politicienii care vremelnic conduc acest stat.

Am primit această palmă de la prioritatea nr. 1 a politicii externe românești. Bucureștiul în continuare folosește clișee, continuă să susțină parcursul european al Republicii Moldova, deși acest parcurs nu mai există. Se vorbește despre Unire, în momentul în care, iată, acest episod al neintroducerii limbii române în Constituție arată clar că guvernarea de la Chișinău...