Mihai Cătălin Botez

Vă mulțumesc, doamnă președinte. Stimați colegi,

Declarația mea politică de astăzi se referă la subiectul ieftinirii medicamentelor.

Aș vrea să încep prin a vă expune câteva date.

Începând cu iulie 2015, prin Ordinul de ministru nr. 810/2015 pentru aprobarea prețurilor maximale ale medicamentelor, o serie de medicamente au început să devină inexistente pentru pacienții români.

Agenția Națională a Medicamentului a primit notificare de discontinuitate pentru 535 de medicamente, iar, dintre acestea, 379 au motive comerciale. Adică producătorii au notificat statul că nu le vor oferi spre vânzare în România sau vor oferi în cantități limitate, pentru că nu mai este profitabil să le vândă.

Ieftinirea medicamentelor ar fi trebuit să continue și în martie, și în iunie 2017, și în ianuarie 2018, dar a fost amânată de fiecare dată și nici până în acest moment nu s-a continuat procesul de plafonare.

De ce Guvernul amână plafonarea dacă are încredere că este o măsură benefică?

Nu vreau sa iau apărarea farmaciilor, vreau doar să apăr un principiu, acela al pieței libere, care se aplică pentru toate ramurile economiei. Chiar dacă nu sunt specialist în domeniul farmaceutic, sunt economist și pot observa unde

poate duce o măsură contrară legilor economiei de piață. La fel, se putea vedea și în planul de guvernare că majorarea salariilor și a pensiilor va duce negreșit la o creștere a inflației și a dobânzilor.

Când PSD va lua decizia să revenim la economia planificată, să ne anunțe și pe noi, să știm cum să interpretăm măsurile pe care le ia, dar, atât timp cât avem o economie de piață, reacția industriei farmaceutice era una de așteptat.

Avem nevoie de măsuri care să eficientizeze cheltuielile din domeniul sănătății, avem nevoie de măsuri care să ușureze viața pacienților și de prețuri accesibile, dar toate aceste măsuri se pot lua în urma unor consultări și a unor dezbateri cu toate părțile implicate.

Limitarea exportului de medicamente, cu utilizarea pârghiilor legale existente; instituirea unui organ noncoercitiv care să asigure transparența decizională a companiilor și, eventual, să poarte negocieri referitoare la prețurile medicamentelor; scoaterea în afara legii a condiționării pe care o realizează depozitele în raport cu unitățile farmaceutice, în cazul în care acestea doresc să achiziționeze produse deficitare. Am enumerat câteva măsuri care ar putea ajuta cu adevărat pacienții, fără să distorsioneze piața medicamentelor, dar care necesită totuși efort, adică niște persoane capabile și muncitoare, care să-și dorească să servească interesul public, nu pe cel de partid.

Fac un apel la Ministerul Sănătății să reconsidere modul de abordare a subiectului prețurilor medicamentelor, astfel încât pacienții români să nu mai aibă de suferit.

Vă mulțumesc.