Raul Victor Surdu-Soreanu

Vă mulțumesc. Doamnă președinte, Stimați colegi,

Declarația politică de astăzi se intitulează „Securitatea alimentară”.

Mai sunt doar câteva zile și intrăm în luna martie, lună în care încep însămânțările de primăvară, ceea ce fermierii, specialiștii noștri, țăranii o numesc „semănatul în mustul zăpezii”.

Atât în campania electorală, cât și recent s-a promis, s-au luat și angajamente ferme că în acest an ne vom ocupa în mod deosebit de agricultură, că se va analiza în fiecare ședință de guvern pe un punct distinct al ordinii de zi situația din agricultură, pregătirea pentru însămânțări (arături, semințe, îngrășăminte, pesticide, motorină etc.), că se va analiza situația acordării subvențiilor, a plăților pentru acțiunile sanitar-veterinare, a creditării agriculturii.

De asemenea, s-a promis că, în fiecare lună, se va ține o ședință de guvern într-un județ, pentru a analiza mai concret și la fața locului cu factorii de răspundere situația agriculturii și dezvoltarea rurală în toată complexitatea ei: proiecte de integrare, atragerea fondurilor europene, aspecte legate de protecția mediului, gospodărirea apelor etc.

Cu toată strădania Ministerului Agriculturii, astăzi mai sunt importante sume de bani restante, neplătite agricultorilor, din subvențiile și plățile cuvenite anilor 2007 și 2008, iar despre 2009 deocamdată doar se vorbește și atât.

Trebuie apreciat că securitatea alimentară a României, asigurarea condițiilor pentru o producție agricolă durabilă și eficientă reprezintă, mai ales în condiții de criză, soluția ideală pentru a crește produsul intern brut, pentru a da de lucru la foarte multe persoane disponibilizate din alte sectoare, pentru a reduce importurile la unele produse cum

ar fi carnea de porc (importurile au ajuns la 70% din consum), pentru a echilibra balanța de plăți în valute externe, pentru a ecologiza suprafețele imense necultivate și care, de regulă, sunt pline de gunoaie și material plastic.

La data la care susțin această declarație sunt nearate de toamnă aproximativ 4 milioane de hectare teren arabil. Pe suprafețele nearate de toamnă se obțin de regulă producții cu 3.000 de kilograme de cereale mai puțin pe hectar, ceea ce reprezintă o pierdere de 12 milioane de tone de cereale, adică peste 2 miliarde de euro. Calculul ar putea continua dacă am transforma cerealele în carne, carnea în preparate și așa mai departe.

La suprafața de mai sus, am putea adăuga încă două milioane de hectare care se lucrează sub media tehnologiilor de mare concurență care se practică astăzi în Uniunea Europeană și în lume, suprafață de pe care am mai putea adăuga o pierdere de aproximativ 6 milioane de tone de cereale.

Consider că încă nu este prea târziu pentru a ridica la rang de politică națională preocuparea fiecăruia dintre cei din administrația locală și până la Guvern și Parlament, pentru ca în acest an să nu rămână niciun metru pătrat de pământ necultivat. Am putea considera că necultivarea unui metru pătrat de pământ reprezintă un furt din avuția națională, din produsul intern brut.