Dan Mircea Popescu

Vă mulțumesc, doamna președinte. Stimați colegi,

După mai bine de trei ani de guvernare de dreapta în România, suntem în măsură să evaluăm pe baza datelor și cifrelor oficiale ceea ce s-a întâmplat în realitate în țară, dincolo de vorbe și programe.

Astfel, o primă concluzie se referă la faptul că niciunul dintre cele patru criterii esențiale de performanță ale unui regim politic democratic, și anume: stabilitatea și eficiența instituțiilor, creșterea puterii de cumpărare a cetățenilor, reducerea decalajelor interne și externe și limitarea corupției, nu a fost îndeplinit. Fundamentarea parțială a acestei concluzii decurge și din datele publicate de Institutul Național de Statistică în anul 2007 în volumul intitulat „Tendințe sociale”, volum coordonat de domnul Vergil Voineagu, președintele acestei instituții.

În ceea ce privește sărăcia, datele publicate vorbesc de la sine. Astfel, în anul 2004 rata sărăciei a fost de 17,9%, în anul 2005 rata sărăciei a fost de 18,2%, iar în anul 2006 rata sărăciei a fost de 18,6%. Datele pentru anul 2007 nu sunt încă disponibile.

Așadar, aproape unul din cinci locuitori ai României trăiește într-o familie ale cărei venituri sunt mai mici decât pragul stabilit la nivelul de 60% din media veniturilor disponibile.

Incidența sărăciei este mai înaltă și în evidentă creștere în rândul copiilor de la 0 la 15 ani, astfel încât în 2006 unul din patru copii se afla în întreținerea membrilor unei familii ale cărei venituri sunt sub pragul sărăciei. Familiile cu trei și mai mulți copii reprezintă tipul de familie care înregistrează cea mai înaltă rată a sărăciei în România – 45,4% în anul 2006.

Persoanele vârstnice singure sunt și ele mult mai afectate de sărăcie. Una din trei persoane de peste 65 de ani care locuiesc singure nu dispune de venituri suficiente pentru depășirea pragului sărăciei.

În sfârșit, sărăcia este inegal distribuită și în profil regional. Rata sărăciei este de patru ori mai mare în regiunile de nord-est, sud-est și sud-vestul Olteniei decât în regiunile București, Ilfov. Dacă adăugăm și regiunea Muntenia de sud, acestea cumulează mai mult de două treimi din populația săracă a României. Ceea ce îngrijorează este faptul că în aceste regiuni s-a înregistrat o creștere semnificativă a incidenței sărăciei în acești ultimi trei ani. Creșterea ratei sărăciei, afirmă autorii volumului citat, este determinată de creșterea inegalității veniturilor în condițiile în care veniturile mici au crescut mai puțin decât veniturile mari. Modificarea sistemului de impozitare prin introducerea, începând cu anul 2005, a cotei unice de impozitare constituie unul dintre factorii importanți ce au determinat creșterea inegalității veniturilor. Cota unică de impozitare a adus, stimați colegi, avantaje materiale doar pentru 4,8% din salariați, respectiv pentru cei cu un salariu de peste 15 milioane de lei vechi. Aceștia reprezintă doar 183.163 de persoane din cei 3,8 milioane de salariați cu normă întreagă din România.