Viorel Cărare

Vă mulțumesc, doamnă președinte.

Stimați colegi,

Mi-am propus să vă rețin astăzi cu un discurs despre coeziunea socială. Am ales această temă pentru că tot mai des ne gândim nu la criză, ci la soluțiile pe care trebuie să le creionăm ca să aibă un impact mai mic asupra României. De aceea, îmi expun un punct de vedere, parțial, și fără pretenția de a fi un guru în materie de gestionare a crizei. Nimeni dintre noi nu este și nu poate fi, pentru că nu există un precedent, în contextul globalizării.

Criza economică este un fenomen ciclic – așa spun economiștii. Nu îi contrazic, dar nu pot să nu fac o paralelă cu un ciclu din domeniul tehnic: un ciclu care are o succesiune definită de operații, are o lungime definită, are variabile ce se conduc după niște legi.

La această criză nu se cunoaște începutul: în România a început sau n-a început? Se pare că abia de 1 aprilie o să aflăm. Adică, după două trimestre de indice de creștere economică mai mic, trimestrul IV 2008 și trimestrul I 2009.

La această criză nu se cunoaște cum se va desfășura: în V, în U, în L sau după un model nou, _à la Roumanie_ .

La această criză se cunoaște publicitatea, în schimb. Nicio televiziune, nici presa, nici radioul nu pierd ocazia să-i facă publicitate, cu asiduitate. Mă întreb cine plătește această publicitate, căci nu e motiv de creștere a audienței. Deja lumea nu mai vrea să mai deschidă televizorul, că o apucă depresia.

Mai pun încă o dată întrebarea: cine plătește această publicitate? Nu o pun întâmplător, ci în legătură cu tema pe care am ales-o: coeziunea socială.

Oare mogulii presei sunt români sau nu sunt români? Oare românii trebuie programați mental să-și reducă și consumul propriu și pe cel al firmelor, să reducă din cheltuieli, să strângă cureaua, să depună economii în bănci, pentru ca acestea să aibă ce să repatrieze firmelor-mamă, unde dobânda practicată este de 1-2%?

Cei care au facilitat vânzarea rețelelor naționale bancare și care mai fac parte și azi din Parlament ar trebui să vină cu inițiative private care să demonstreze astăzi că sunt români, și nu doar posesori de conturi _off-shore_ .

Oamenii de rând vor strânge din dinți, vor mânca mai puțin, se vor îmbrăca mai prost și vor plăti ratele la bancă. Avem sub 3% credite neperformante, față de state bogate care au și 12-13%. Așa sunt oamenii săraci, mai simțiți!

Revin și spun că prezint un punct de vedere parțial, pentru că astăzi aș vrea să mă refer numai la acțiunile posibile ale acelor români care au capital.

Acești români au acumulat în 20 de ani, pe căi legale la marginea legii, cât alții într-o generație, două sau mai multe. Acești români pot fi salvarea unei părți din economia națională. Dacă de la bănci, care sunt persoane juridice străine, nu ne putem aștepta la altceva decât la specularea slăbiciunilor pieței, aș dori ca oameni din Top 50, 100, 200, în fine, să-și aducă aminte de unde au plecat.