Niculae Mircovici

Vă mulțumesc.

## Doamnelor și domnilor deputați,

Nu voi vorbi în numele grupului nostru parlamentar, pentru că domnul vicepreședinte al grupului, domnul Ovidiu Ganț, a exprimat punctul nostru de vedere, cu care sunt în totalitate de acord, însă, ca membru al Grupului de rugăciune și ca membru care particip activ la activitatea aceasta a Grupului de rugăciune, aș vrea să vă spun că și din acest punct de vedere este notabilă această inițiativă de a realiza cadrul legal pentru asigurarea acestei interferențe care există între oamenii în nevoi, în mod deosebit între copiii în nevoi, și biserică.

Și, din acest punct de vedere, pentru că s-a exprimat aici o idee, aș vrea să vă fac o mărturisire și să exprim totodată o nuanță. Cred că nici nu este necesar ca, într-un cadru legal, să existe o interdicție a unei biserici de a își realiza o activitate de prozelitism, prin cuprinderea unor astfel de așezăminte, pentru că acest aspect este relevant atunci când gândim ca niște politicieni. În momentul în care gândim ca niște oameni, în mod evident acest lucru nu se produce sau se produce extrem de rar, doar sub aspectul unei educații pe care copilul o primește la momentul respectiv.

În anul 1991, într-un concurs de împrejurări, am luat un copil al străzii și l-am crescut până la vârsta de 18 ani. Într-un anumit moment al vieții lui, o anumită perioadă a fost într-un așezământ timișorean al unei biserici neoprotestante „Frații lui Onisim”, unde și-a petrecut și acolo o mică perioadă din viață. Vreau să vă spun că eu sunt catolic, acest copil a avut acest moment de trecere și pe la baptiști, a fost de religie ortodoxă, este de religie ortodoxă, este căsătorit și este și în momentul de față ortodox. Deci problema, din acest punct de vedere, nu cred nici măcar că ar fi trebuit pusă de la tribuna Parlamentului României.

Trebuie, dincolo de orice eventuală patimă politică, dincolo de orice eventual câștig electoral sau mediatic, sau de orice altă natură l-am avea, să respectăm intenția lăudabilă a tot ceea ce înseamnă un sprijin pe care biserica trebuie să-l acorde acestor copii care sunt în nevoi. Din punctul meu de vedere, dacă toți copiii străzii ar fi luați de biserică și ar fi crescuți de biserică, indiferent de care cult vorbim, aș fi fericit să rămână ai cultului respectiv, numai să nu-i mai avem în stradă.

Vă mulțumesc.