Adrian Moisoiu

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Nu am nimic împotrivă, din contră, tot timpul am susținut ca personalul care lucrează în învățământ, indiferent de calificarea sa, să aibă salariul cât mai mare. Mă deranjează însă când se spun niște lucruri incorecte, false, acesta este adevărul.

Data trecută, la care s-a referit colegul meu, domnul deputat Andea, puțin mai devreme, s-a făcut o modificare, când s-au mărit de două sau de trei ori salariile profesorilor universitari, deci, cu 200–300%, exact pentru că s-a dorit un lucru: sistemul–praștie, să se tragă înainte profesorii universitari și pe urmă, mai departe, să se ridice și salariile celorlalte categorii de personal.

Din păcate, doamna ministru Andronescu, care era la momentul respectiv, nu a mai reușit să finalizeze sau să îndulcească, să obțină bunăvoința P.S.D.-ului, care era la conducere la momentul când s-a întâmplat acest lucru.

Normal că în felul acesta s-a creat o nemulțumire și la nivelul cadrelor didactice din învățământul superior, cât și la nivelul cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, pentru că cei din învățământul superior, conferențiarii, au rămas mult în urmă, lectorii și de asistenții, la momentul respectiv, au rămas și ei în urmă. Așa a fost atunci, doamnă ministru, așa este.

Ei, ca urmare a acestui lucru, a apărut această situație și din cauza aceasta personalul didactic din învățământ, în clipa de față, solicită ca în primul rând ei, cei care nu au beneficiat de măririle în procentul care s-a dorit, să poată să ajungă la un salariu mai mare, și nu pentru procentul care s-a spus aici, în clipa de față, cu diferențele de 9%, 23% ș.a.m.d.

Eu nu am nimic împotriva majorării salariilor, pentru că, oricât s-ar face, s-ar mări salariile în învățământ, în clipa de față, nu corespund necesităților. Asta doresc să o subliniez și asta cred că trebuie să o știe absolut tot spectrul politic. Pentru că, până când nu vom ajunge ca șefii de promoție și cei mai buni absolvenți de licee să dorească să fie cadre didactice, până când, în timpul anului școlar, atâtea cadre didactice se înscriu ca să meargă și să lucreze undeva în străinătate, la diverse munci necalificate, atâta timp cât la concursurile pentru ocuparea de posturi de suplinitori vin amărâții care iau bacalaureatul cu un 5, vai, și el, amar, dar n-au ce să facă, și atunci își găsesc o scăpare în învățământ, atunci, nu putem să discutăm despre o calitate a învățământului.

Din punctul acesta de vedere eu cred și acuz încă o dată, astăzi, pe ministrul învățământului, care, în modul cum concepe în clipa de față reforma, pune carul înaintea boilor. Adică, se apucă de construcții de școli, înaintea faptului că ar trebui să formeze cadrele didactice. Pentru că o școală, oricât ar fi ea de bine dotată, întrebarea este cui i-o dai pe mână? Unor suplinitori care nu pot și nu au căderea să o gestioneze sau unor oameni care sunt stabili, care doresc ca o viață întreagă să profeseze meseria de dascăl?