Titus Corlățean

## **Domnul Titus Corlățean:**

Mulțumesc. Doamnelor și domnilor colegi, Domnilor, doamnelor miniștri,

Dezbaterea, extrem de importantă, era necesară și era necesară de mai multă vreme. Și am să încerc să mă explic pe scurt.

Voi începe însă prin a face referire, la rândul meu, la intervenția vicepremierului Béla Markó și voi începe altfel decât vă așteptați, poate, spunând, da, este adevărat, este un gest de normalitate de a sărbători, în primul rând, comunitatea sau minoritatea maghiară – cetățenii români de etnie maghiară din România –, sărbătoarea pe care o consideră importantă pentru identitatea Domniilor Lor. E un gest de normalitate, chiar dacă – subliniez – și acest lucru trebuie totuși mai bine înțeles de către minoritatea maghiară, este vorba de o simbolistică diferită, care poate avea un ecou diferit – și are – și, uneori, dureros pentru noi, românii.

Faptul că astăzi, în România europeană, ziua de 15 martie este sărbătorită de dumneavoastră în mod liber este un gest care manifestă normalitate și dorința de a trece peste niște lucruri care au fost grave, serioase, în trecutul nostru și de a privi și de a construi în perspectivă.

Vreau însă – și aici voiam să ajung –, și domnul vicepremier este în sală, văd că este înconjurat de colegi, aș vrea să vă întreb pe toți colegii din Parlamentul României dacă știe cineva, în această sală, că există și o Zi a românilor de pretutindeni și că această zi a fost stabilită prin lege, votată de Parlament – recunosc că am fost inițiator –, și este stabilită la 30 noiembrie, Ziua Apostolului Andrei, apostolul românilor de pretutindeni.

Vreau să vă pun o întrebare: dincolo de declarațiile mele, care s-au pierdut de fiecare dată, în fiecare an, la 30 noiembrie, printre multe alte subiecte mult mai importante, a reușit instituția și a reușit statul român să sărbătorească cum se cuvine o simbolistică a populației majoritare?

Nu spune asta, de fapt, foarte mult despre nivelul tot mai jos la care ne situăm în ansamblul societății în ceea ce privește respectarea simbolisticii naționale românești? Și asta vă dă un răspuns la lipsa de reacție instituțională.

Și mă îndrept către domnul prim-ministru Emil Boc: îmi pare rău, domnule prim-ministru, nu ați înțeles nimic din această dezbatere.

Aici este vorba de necesitatea ca statul român, prin instituțiile sale, prin reprezentanții săi, Președintele României, prim-ministru, președinții Parlamentului, ministrul de externe, să aibă o reacție care corespunde atributelor fundamentale ale statului român, consfințite de Constituție, și demnității românești.

Ceea ce s-a întâmplat acum este rezultatul unor acumulări negative, iar responsabilitatea pentru șirul de declarații politice la cel mai înalt nivel din Ungaria din ultimele luni, cel puțin, responsabilitatea revine, paradoxal, veți fi surprinși, nu atât celor de la Budapesta, pentru că știm foarte bine, după Trianon, care a fost politica consecventă a Ungariei, nu e o surpriză, nici măcar nu ne-am isterizat.