Borbély László

Vă mulțumesc. Domnule președinte, Stimate colege, stimați colegi,

Au trecut 24 de ani de la Revoluția din 1989. Trebuie să ne punem întrebarea ce am dorit atunci, când unii dintre noi au fost în stradă, alții au auzit de la părinți ce s-a întâmplat atunci. Trebuie să ne punem întrebarea: ce dorim după 24 de ani? Am dat cel mai mare tribut revoluției dintre toate țările din această zonă a Europei; dintre toate dictaturile comuniste, a fost cea mai cruntă dictatură.

Se spune că eroismul, moartea nu are naționalitate. Așa este! La Târgu-Mureș au murit, în ziua de 21, șase tineri, români și maghiari. După trei luni de zile, deși am spus atunci „Suntem frați, nu ne dezbinați!”, am avut un martie însângerat în Târgu-Mureș, după trei luni de zile. Au urmat mineriadele și suntem aici după 24 de ani.

Este ironia sorții că în chiar zilele acestea se decide dacă se retrage un ordin dat unui om de la care, putem să fim de acord cu părerile lui sau nu, dar de la care a pornit Revoluția din 1989. Este vorba despre pastorul László Tökés. Putem fi de acord sau nu cu părerile dânsului și știți care sunt pozițiile noastre în foarte multe dispute pe care le-am avut cu dânsul. Dar să ne punem întrebarea: oare ce vom face în continuare, dacă vom merge pe acest drum? Haideți să ne punem întrebarea noi, toți cetățenii din această țară, ce am dorit atunci, în zilele acelea, ce s-a înfăptuit sau nu, să fim mai toleranți, mai buni, mai receptivi, cu mai multă empatie unii față de alții și să avem curajul și să avem decența să putem să ne comemorăm eroii și să mergem mai departe cu fruntea sus.

Vă mulțumesc.