Alecsandru Știucă

Vă mulțumesc, domnule deputat.

„Tezele-unicat cu subiecte unice sau reforma reformei învățământului românesc!”

În ultimii 17 ani, de când România a devenit un stat democratic, în niciun alt sector al vieții economico-sociale nu s-a vehiculat mai mult ideea de reformă decât în sistemul de învățământ. La fiecare ciclu electoral, an după an, ocupanții temporari ai scaunului de ministru al educației și cercetării au încercat să aducă ceva nou în sistemul de învățământ, să reformeze reforma realizată de predecesorul lor, să relanseze educația românească, să o modernizeze, să o pună în concordanță cu cerințele timpului.

În perioada 2004–2008, am trăit o experiență unică – că tot e la modă – când reforma unui ministru P.D. a fost reformată de un alt ministru P.D. Și pentru că P.N.L.-ul a rămas la guvernare, este normal să vină cu o originală reformă, a treia în trei ani! Să nu ne grăbim, poate veni și a patra. Până la sfârșitul anului 2008 pot apărea surprize.

Ultimul succes al domnului ministru Adomniței îl reprezintă compromisul lamentabil al tezelor unicat cu subiecte unice la casa a VII-a și a VIII-a. Acest experiment, că doar această valoare o are, reprezintă o veritabilă fundătură, din care domnul ministru nu are nicio șansă de ieșire. Rezultatele obținute la aceste teze contrazic total realitatea din școli, iar liceele se pregătesc să primească pe primele locuri elevi cu șanse veritabile de a nu promova anul școlar 2007-2008, fiind pretendenți la corigență, iar la vestitele teze au obținut note de 9 și 10. Toate aceste aspecte reliefează faptul că este extrem de dificil de realizat o reformă autentică a școlii de către ingineri constructori, oameni care poate au construit școli, dar nu sunt oameni ai școlii, ai educației, care nu cunosc sistemul de învățământ și adevăratele priorități ale acestuia.

Din nefericire, reforma reală a învățământului românesc rămâne încă, la momentul actual, o poveste iluzorie, în condițiile în care lipsește o strategie de dezvoltare a învățământului românesc pe termen mediu și lung, prin valorificarea tradițiilor proprii și a experienței europene.

Reforma a devenit teritoriul disputelor politice, iar școala, cu problemele ei, rămâne în continuare într-o totală dezorientare și abandon.

În timp ce reforma bate câmpii, cu grație, despre „învățământ flexibil”, „formativ”, „opțional”, „vocațional”, „alternativ-educațional” etc., elevii au câte 7 ore pe zi și 25 de obiecte de studiu, programe supraaglomerate, iar opțiunile pentru manuale și discipline sunt formale, pentru că opțiunile elevilor sunt condiționate de limita manualelor existente deja în dotarea liceului, și atât, precum și a numărului de ore necesare completării unor catedre existente în școli.

Și, în timpul acesta, noi continuăm să reformăm. Ce?!