Andrei Daniel Gheorghe

Vă mulțumesc, domnule Iordache.

Nu sunt singurul inițiator, sunt inițiator alături de alți 15 colegi din Partidul Național Liberal, pe care îi voi invita săși spună punctul de vedere și dumnealor la tribună, dacă doresc. Mă bucur că unul dintre colegi deja s-a înscris.

Foarte pe scurt, dar pe lung, suntem în anul Centenarului. După cum vedem, unul dintre eșecurile cele mai vizibile ale actualei guvernări îl reprezintă fix sărbătoarea celor 100 de ani de la Marea Unire.

Noi aici am vrut, pur și simplu, să lucrăm pe ceea ce înseamnă aspectul păstrării identității naționale, al cultivării sentimentului patriotic și, pur și simplu, al rememorării acestor evenimente, pentru că, dacă nu ne cunoaștem trecutul, nu avem niciun viitor. Dacă nu știm să ne raportăm drept la înaintașii noștri, cei care s-au jertfit să construiască România Mare, vom fi un paria atât în Europa, cât și în lume și nu vom avea vreodată un cuvânt de spus, pentru că nu vom ști cine suntem și ceea ce suntem.

Voi enumera doar câteva dintre aspectele acestui act normativ pe care noi l-am propus. De exemplu, știți că în Constituția României se spune că „România este stat național, unitar, indivizibil, suveran și limba oficială este limba română”, deci sunt fix acele articole din Constituția României care sunt inclusiv excluse de la orice potențială procedură de revizuire a Constituției României.

Au spus așa: „...ca principiul loialității, concretizat în exprimarea atașamentului față de valorile naționale și față de statul, cultura și limba română, să fie introdus între principiile fundamentale ale actului educațional din România”. Este o chestiune de bun-simț, o chestiune care nu este îndreptată împotriva nimănui, nu discriminează pe nimeni – că tot este

la modă, prin aceste respingeri care vin de la Guvern, să ni se spună că discriminăm, așa, la infinit, de parcă nu am trăi în România și nu am fi într-un stat național și nu am avea obligativitatea, inclusiv constituțională, de a păstra identitatea românească.

Apoi, „...promovarea culturii și literaturii române, cunoașterea istoriei românilor, promovarea personalității românești, cu impact național și internațional” – un lucru absolut firesc, benign, existent în orice legislație educațională din lume.

Dar cum Legea educației, în ultimii 20 de ani, din România a devenit una dintre cele mai corecte politici din toată Europa, cum noi promovăm, așa, un soi de multiculturalism prost înțeles, pentru că deschiderea spre Occident, deschiderea spre alteritate este o valoare a culturii civilizației, noi venim și gândim din perspectiva așa-zisei demitizări, noi am fost mici, noi nu contăm, noi suntem nimeni. Așa au fost gândite succesiv toate aceste reforme în materie de educație și noi avem una dintre cele mai corect politice, din perspectiva ideologică...