Cristina Nichita

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Același lucru voiam să spun și eu, legat de faptul că domnul profesor, colegul nostru, a folosit cuvântul „handicapat”, și consider că nici măcar la peiorativ nu trebuie să-l folosim, ca și „autist” și toate cele...

Declarația mea politică de astăzi se intitulează „Pensii nesimțite”.

Doamnelor și domnilor,

Stimați colegi,

Sintagma „pensii nesimțite” a rămas în memoria românilor ca fiind punctul de maxim al excesului Guvernului Boc, care, la indicația expresă a președintelui Băsescu, a adoptat măsura catastrofală a tăierii pensiilor și salariilor, spulberând bruma de prosperitate adunată succesiv de guvernele PSD și PNL.

Vă aduceți aminte că atunci se dădeau exemple de pensii de sute de milioane de lei, aparatul propagandistic portocaliu uitând să spună că ele sunt, de fapt, excepții și că ponderea lor în bugetul pensiilor nu e una semnificativă.

Cuvântul „nesimțire” are în limba română două sensuri: cel mai obișnuit, acela de aroganță, de lipsă de simț moral, dar știm cu toții că el mai înseamnă și lipsă de simțire, de compasiune, de grijă și de solidaritate.

Folosind acest al doilea sens al cuvântului, aș vrea ca în declarația mea politică de astăzi să vorbesc despre indemnizații nesimțite.

Așa după cum probabil foarte mulți dintre dumneavoastră știți, indemnizațiile persoanelor cu handicap sunt stabilite în cuantum fix. Cea mai mare dintre ele este de 293 de lei pe lună și este acordată unei persoane cu handicap sever, care nu poate munci și nici nu poate să se îngrijească singură.

Nu cuantumul acestei sume este revoltător. La urma urmei, economia românească poate susține doar ceea ce poate susține. Știm cu toții că exigențele unui buget fără derapaje lovesc fără alegere și impun decizii, adeseori dureroase.

Problema fundamentală este însă inexistența unui mecanism legal de indexare anuală a acestor indemnizații. În cazul de față, de pildă, indemnizațiile persoanelor cu handicap nu au mai fost mărite din anul 2008.

În cei șase ani scurși de atunci inflația cumulată a trecut de 20%.

După cum vedeți, nu este vorba de sume mari, care să afecteze bugetul în mod semnificativ, ci mai degrabă de grija pentru persoanele cu handicap, de grija pentru persoanele cu dizabilități.

Știu că în multe cercuri, în multe medii sociale, aceste indemnizații sunt privite cu neîncredere. Trăiesc printre români și am auzit și eu nenumărate legende cu privire la modul în care comisiile medicale care certifică handicapul pot fi influențate, sensibilizate.

Am citit în presă și cazuri în care jumătate din populația unei comune avea grad de handicap și nu pot nega că în unele județe există un număr suspect de mare de beneficiari ai acestor indemnizații. Dar aceasta este o altă problemă, este problema procuraturii, e problema organismelor care veghează asupra deontologiei medicilor.