Frunda György

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am luat cunoștință, cu surprindere, de susținerea domnului senator Adrian Țuțuianu, nu știu de această modificare a Legii insolvenței. Este foarte grav, dacă s-a întâmplat, pentru că nu poți schimba competențele, așa, la întâmplare, pe anumite intervenții și modificări de articole. Competențele instanțelor de judecată sunt construite într-un anumit context care trebuie respectat, iar schimbarea unor competențe duce la schimbarea întregului regim, ceea ce nu este de acceptat.

Vreau să-l susțin pe domnul senator Adrian Țuțuianu. Dacă o astfel de modificare a avut loc, trebuie revenit la situația anterioară. Toate tribunalele din țara aceasta trebuie să aibă competențele insolvenței de a judeca pe fond, iar la curțile de apel să se meargă în căile de atac.

Aș face o precizare la ceea ce spunea domnul senator Adrian Țuțuianu în legătură cu firmele de insolvență din țara aceasta. Este adevărat și, din punctul meu de vedere, este pozitiv că există firme de insolvență puternice în București, cu reprezentanțe regionale, sau firme mai mici, la nivel local, care își desfășoară activitatea cu bună-credință și cu rezultate bune, dar trebuie să spunem că există firme de insolvență, formate, uneori, dintr-o singură persoană, care, uneori, își au sediul într-un apartament de două camere sau într-o garsonieră, care, prin metode necatolice, obțin administrarea întregului proces de insolvență, aducând prejudicii grave firmelor care se află în insolvență.

Această susținere nu este un apropo la nimeni, este o concluzie din teritoriu, dacă vreți, din zona Ardealului, dar și în acest domeniu, dacă lucrăm și revenim la competențele tribunalelor în materie de insolvență, cred că trebuie să vedem ce firme sunt și cum fac insolvențele, pentru că societăți foarte serioase, societăți care au depus eforturi financiare remarcabile, care au experiență de ani de zile, au ajuns în insolvență sau în faliment din cauza unor administratori părtinitori, neprofesioniști, al căror singur scop este să ia onorariul. Și, aici, trebuie să ne gândim la momentul încasării onorariului de către firmele de insolvență, să nu îl ia înainte, să nu fie la primul punct, care este cel mai important, onorariul de insolvență și, pe urmă, datoriile, inclusiv salariale, inclusiv către bugetul statului.

Deci haideți să încercăm să ne gândim, în general, la întreaga Lege a insolvenței, să o modificăm și să o facem mai viabilă, mai performantă.

Vă mulțumesc.