Vasile Gudu

Vă mulțumesc, domnule președinte. „Amatorismul definește revizuirea Constituției”

Parlamentarii USL vor din nou să se ascundă în spatele unor paravane legislative, prin procedura demarată la revizuirea Constituției, procedură care ridică probleme de imoralitate, nelegalitate și neconstituționalitate.

Mai exact, procedura nu respectă rigorile constituționale privind titularii dreptului de revizuire a Legii fundamentale. Se susține în Hotărârea Parlamentului nr. 17/2013 faptul că procedura de revizuire are la bază dispozițiile art. 150 alin. (1) teza a II-a din Constituție și că este demarată la inițiativa unui număr de o pătrime din numărul deputaților sau senatorilor. Nimic mai eronat. Existența unei asemenea inițiative ar fi presupus ca Parlamentul să fi fost sesizat cu un proiect legislativ materializat în formă scrisă, însușit de acest număr minim de parlamentari, și care să fi urmat procedura prevăzută de dispozițiile art. 19 și 22 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (Legea nr. 47/1992), adică să fi fost supus avizului Consiliului Legislativ și controlului de constituționalitate înainte de sesizarea efectivă a puterii legislative. Or, procedura urmată de actualul Parlament este una originală, nereglementată constituțional, întrucât Comisia parlamentară comună a Parlamentului nu este sesizată cu vreo propunere de revizuire, ea însăși având atribuții de a elabora o asemenea propunere.

Un alt aspect de nelegalitate și neconstituționalitate a procedurii de revizuire demarată de majoritatea USL-istă este faptul că această procedură a fost inițiată în lipsa unui mandat dat de către poporul suveran puterii constituante derivate. Potrivit dispozițiilor art. 151 alin. (1) din Constituție, puterea constituantă derivată este atribuită celor două Camere ale Parlamentului. Însă, coroborând dispozițiile art. 151 alin. (1) cu cele ale art. 2 alin. (1) din Constituție,

care reglementează suveranitatea națională, cât și ținând cont de exigențele principiului statului de drept, este evident că atribuțiile Parlamentului, ca putere constituantă derivată, trebuie să fie supuse confirmării sau infirmării poporului suveran, prin referendum.

O altă chestiune incomodă pentru USL, dar rezolvată repede de către parlamentarii majorității în această legislatură a fost legiferarea fugii de justiție în noul statut al parlamentarilor, reglementată prin tot felul de proceduri greoaie și birocratice de a se pune la dispoziția organelor de justiție.

După ce a prins ceva curaj, USL vrea să aibă grijă acum și de miniștrii săi. Așadar, Comisia de revizuire a Constituției a adoptat recent un amendament prin care este modificat articolul privitor la urmărirea penală a membrilor Guvernului, în sensul eliminării atribuțiilor șefului statului în această situație.

Imunitatea crescută a fost adusă în atenția Comisiei de către UDMR, partid ai cărui membri au fost în ultimii ani în centrul unor megascandaluri de corupție. Imediat, membrii comisiei de revizuire a Constituției au adoptat amendamentul UDMR, prin care sunt eliminate atribuțiile Președintelui României în ceea ce privește posibilitatea de a cere urmărirea penală a unui ministru sau de a-l suspenda din funcție: „Parlamentul, în ședință comună a celor două Camere, are dreptul exclusiv de a cere urmărirea penală a prim-ministrului și a membrilor Guvernului, pentru faptele săvârșite în exercițiul funcției lor. În cazul aprobării cererii de urmărire penală a membrilor Guvernului, prim-ministrul va înainta președinților celor două Camere ale Parlamentului o cerere motivată de suspendare din funcție a acestora. Suspendarea din funcție se va decide în ședința comună a celor două Camere. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui de drept din funcție. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție”, este noua formă a articolului 109 alineatul (2) din Legea fundamentală, adoptată de comisia de revizuire.