Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·28 iunie 2007
Informare · adoptat tacit
Mircea Ifrim
Discurs
Vă mulțumesc, domnule președinte. Aș avea și eu câteva de spus în numele comisiei.
Privind această practică, de existență a cabinetelor medicale aparținând medicului, este o practică în întreaga Uniune Europeană.
În Germania, cabinetele medicale sunt achiziționate de către medic, iar medicul, în momentul în care își încetează activitatea, nu poate decât să vândă acel praxis unui alt medic. Deci, prin această lege, pe de o parte, responsabilizăm medicii, trebuind să aibă grijă de spațiile respective, pe de altă parte, intrăm într-o practică europeană.
Se întâmplă faptul că aceste consilii județene sau primari din anumite localități nu vor să vândă aceste cabinete medicale, le dau alte destinații. Și avem la comisie foarte multe situații în care primarul a transformat cabinetul medical în sediu, în timpul în care există lipsa unui medic în acea localitate.
Or, credem că, prin această reglementare legislativă, obligăm consiliile locale să vândă aceste cabinete și situația este foarte gravă, de pildă în municipiul București, unde acest lucru nu s-a făcut, pentru că vânzarea cabinetului medical medicului, în condițiile actualei legislații, creează medicului niște facilități, așa cum este și firesc să fie. Și se oprește posibilitatea ca să fie date în condiții altele decât cele, aș spune eu, legale.
Deci, stimați colegi, aș face rugămintea, în numele sistemului medical..., și vreau să vă spun că nu mai departe, ieri, aveam discuția cu președintele Camerei Federative a Medicilor, domnul doctor Periețeanu, care tocmai acest lucru îl sublinia: „Legea nu se aplică, pentru că nu există această obligativitate”.
V-am ruga să votați legea în forma propusă de comisie. Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.