Vasile Filip Soporan

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Aș dori să prezint în fața dumneavoastră declarația politică „Legea salarizării unice și indicele de scumpete”.

La întâlnirile din teritoriu cu cetățenii pe care-i reprezint și, mai nou, în urma unor manifestări de mare amploare care se desfășoară în aceste zile, am constatat că există o mare nemulțumire cu privire la modul în care se realizează salarizarea, existând dorința ca aceasta să țină seama corect de importanța muncii depuse și de evoluția prețurilor de pe piață.

Cauza acestor nemulțumiri este dată de faptul că nu avem o singură lege a salarizării celor care lucrează în sistemul bugetar, de la președinte până la ultima categorie a acestuia, și faptul că nu există un mecanism legiferat prin care evoluțiile prețurilor de pe piață să influențeze nivelul salariilor pentru toate categoriile de salariați, inclusiv ale celor care lucrează în domeniul privat.

Nemulțumirile celor care lucrează în transporturile feroviare, în administrația publică și în învățământ sunt emblematice pentru situația din România de astăzi, care se degradează de la o zi la alta.

Obișnuiți să ne raportăm la situația din Uniunea Europeană, vă propun, stimați guvernanți, să parcurgeți și legislația perioadei interbelice, când funcționa o lege a salarizării celor din sistemul bugetar, cu salarii medii

transparente, pe fiecare minister, pe fiecare instituție și pe fiecare categorie de personal sau salariat de la buget.

În același timp, funcționa un mecanism de corelare a salariilor cu evoluția prețurilor de pe piață prin intermediul indicelui de scumpete, care era calculat de o comisie regională, formată din reprezentanții instituțiilor statului, patronat și sindicate.

Modificarea indicelui de scumpete ținea cont de evoluția prețurilor la produsele alimentare, la chirii și la principalele servicii și utilități. Practic, această schemă este mult mai acoperitoare decât actualul sistem al coșului zilnic și prin faptul că metodologia de calcul era una mai apropiată de situația reală, ținând cont de evoluțiile la nivel regional și chiar la nivelul localităților.

Contractele de muncă colective stabileau faptul că modificarea într-o anumită proporție a indicelui de scumpete determină în mod automat, fără nicio altă negociere, modificarea corespunzătoare a salariilor. Această procedură era valabilă atât pentru salariații din sistemul bugetar, cât și pentru salariații din sistemul privat.

Propun actualilor guvernanți și reprezentanților partidelor politice din Parlament o dezbatere și măsuri concrete pentru rezolvarea acestor probleme și realizarea unei stabilități sociale de lungă durată. Diferențele de salarizare pentru diversele categorii plătite de la buget creează nemulțumire, unele reprezintă dezacorduri de apreciere a muncii, cu efecte nocive asupra calității unor servicii publice.